19 ianuarie – Mărturisirea gurii, credinţa inimii

Dacă mărturiseşti cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Romani 10.9

Dumnezeu spune că trebuie să mărturiseşti cu gura; ai făcut-o tu? Ai mărturisit deschis credinţa ta în Cristos ca Mântuitorul pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi? L-ai mărturisit, aşa cum te pofteşte Dumnezeu aici? De altfel, Dumnezeu cere credinţă din inimă. Crezi tu sincer în Isus cel înviat? Te încrezi tu în El ca în singura ta nădejde a mântuirii? Poţi să spui cinstit înaintea lui Dumnezeu că ai această credinţă în inima ta? Dacă poţi să răspunzi cu sinceritate că da, tu ai mărturisit şi ai crezut în El, deci tu eşti mântuit. Textul nu spune c-ar putea sa fie altfel, ci este tot atât de clar ca un stâlp indicator, tot atât de luminos ca soarele de pe cer. El zice: ”Tu vei fi mântuit”. Crezând în Isus şi mărturisindu-L, eu pot să pun mâna pe această făgăduinţă ca s-o aduc înaintea Lui în momentul acesta şi pentru întreaga mea viaţă, în ziua morţii mele ca şi în ziua judecăţii, eu trebuie să fiu mântuit de pedeapsa păcatului, de întinăciunea păcatului, de puterea păcatului şi în sfârşit chiar de existenţa păcatului. Dumnezeu spune: ”Vei fi mântuit”. Eu cred. Voi fi mântuit: sunt mântuit. Slava să fie a lui Dumnezeu din veşnicie în veşnicie.

din Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu