A mai trecut un an…

Când ești mic, ai o mare bucurie la fiecare aniversare și în pragul dintre ani, realitatea că a mai trecut un an îți oferă satisfacția că ai mai crescut și ești din ce în ca mai mare. După 35 de ani, percepi cu totul diferit trecerea unui an și deși timpul trece la fel de repede și ești din nou în cumpăna dintre ani, îți provoacă o oarecare nostalgie, a mai trecut un an… ore câți au mai rămas?! Oare cât de mulțumit este Stăpânul de mine, am facut oare cât eram dator să fac?! Oricum a depăși limita datoriei este imposibil de imaginat pentru ca suntem datori vânduți Celui care ne-a creat, dar ne-a și răscumpărat, plătind cel mai mare preț pe care cineva ar fi putut să-l plătescă.

A mai trecut un an și cred că ar fi bine să ne evaluăm în cateva domenii importante ale vieții:

1. Familia. Dacă soțul, soția, părinții, copiii ți-ar da o notă pentru anul 2012: crezi că ai trece clasa? Te-ai mai rugat, ai mai citit cu ei din Scriptură sau dintr-o carte creștină? Ai mai pus un timp deoparte pentru a sta, a te juca, a ieși undeva împreună cu cei dragi din familia ta?

2. Implicarea în biserică. Dacă cei din departamentul în care ai fi trebuit să fii, conform talantului primit, ți-ar da o notă: ar fi ea de trecere? Ai fost un jucător care să transpire pe terenul de joc sau un spectator care ai strigat din tribună, uneori de bine, dar de cele mai multe ori cam ce ți-a venit la gură? Nu uita că nu ai jucători ai tăi, nicicare nu suntem patroni de echipă, ci strigăm uneori la cei care sunt proprietatea Stăpânului. Dacă toți ar fi slujit ca tine, nu cumva am fi fost într-un stadion cu tribunele pline, dar cu terenul gol?

3. Serviciul. E o binecuvântare să ai un loc de muncă, dar nu cumva ai exagerat cu munca, neglijând poate familia sau poate implicarea ta în biserică? E păcat să joci totul pe o singură carte, acea a profesiei, a carierei, ea nu poate fi singură cea câștigătoate. Poate că șeful are o părere bună că ți-ai dat sufletul pentru companie, doar că statuile se ridică postmortem, iar de cele mai multe ori se uită prea repede tot ce ai făcut.

4. Dărnicia. Poate că ai muncit mult și ai câștigat pe măsură, dar ceea ce rămâne nu este ceea ce am cheltuit, ci ceea ce am dăruit. Dacă ai primi o notă de la casierul din biserică: crezi că ți-ar plăcea sau ai fi mândru de ceea ce ai primi? Din cele 12 luni ale anului 2012, dacă toți ar fi dăruit la biserică la fel ca și tine în câte luni am fi stat în întuneric sau cu gunoiul în curte sau ar fi stat copiii în frig sau pur și simplu lucrările și proiectele de la biserică s-ar fi stopat?

În catalogul Lui Dumnezeu mediile s-au încheiat (cel puțin pe 2012) și nu mai poți face nimic, dar poți să-ți îmbunătățești media generală pe viața creștină!

Sunt sigur că există și alte domenii, dar o evaluare mai amănunțită a mai multor domenii ar duce pe mulți în pragul depresiei. A mai trecut un an și fie am fost roditori, fie am fost neroditori, Stăpânul a mai cerut Tatălui încă un an, din care au trecut iată câteva zile. Au mai rămas 360 de zile, asta în cazul fericit în care nu vei pleca în veșnicie sau Stăpânul nu va reveni în 2013. El poate să vină sau să te cheme, oricând!

E sigur că a mai trecut un an și tu ai mai crescut sau poate că ai îmbătrânit, sper eu: frumos!

Remus Runcan – pastorul căruia i-a înflorit migdalul (Eclesiastul 12:5)