Aspiraţii sfinte

A mai trecut un an şi ne facem din nou bilanţul. Considerăm anul care a trecut unul de binecuvântări sau de eşecuri şi facem rezoluţii pentru noul an. Domnul caută rod din nou la pomul vieţii noastre şi mulţi auzim glasul îndurător: „Mai lasă-l şi anul acesta.” Această îndurare trebuie să ne dea un imbold pentru aspiraţii sfinte pentru anul în care intrăm.

Ne amintim de Pavel care atunci când l-a întâlnit pe Domnul pe calea Damascului (Fapte 9) întreaga sa viaţă a fost schimbată. Ochii săi fiind deschişi, a descoperit că găsise în El un tezaur nelimitat de bunăstare spirituală pentru care el a socotit orice altceva ca fiind fără valoare (Fil.3:7). Avem în acest text din Filipeni câteva din experienţele spre care ţintea ambiţia sa cea sfântă. Fie ca inimile noastre proprii să fie provocate de asemenea pentru a le căuta în noul an şi fiecare să putem spune la fel ca şi Pavel:

1. „ca să-L câştig pe Hristos” (v.8)

            Cristos îl câştigase deja (Fapte 9). Dar apostolul a realizat că, deşi era acum în ţara promisă, încă mai era mult pământ în posesia căruia trebuia să intre. El dorea în mod evident să-L găsească, să spunem aşa, ca un premiu zilnic. El era hotărât să nu ştie altceva între ei decât pe Isus Cristos (1Cor.2:2).

2. „şi să-L cunosc pe El” (v.10)

            Există, desigur, multe grade de cunoaştere (v.9). Toţi creştinii Îl cunosc pe Cel care se ştie că este viaţa veşnică. Dar Cristosul pe care unii bărbaţi şi femei sfinte Îl cunosc este un Cristos mult mai mare decât au experimentat mulţi vreodată. Este acelaşi Isus, dar ei au o cunoştinţă mult mai profundă şi mai intimă cu privire la caracterul şi abilităţile Sale. Va lua toată veşnicia pentru a-L cunoaşte cum este într-adevăr. Noi urmează să „creştem în har” dar şi „în cunoaşterea Lui.”

3. „ca să fiu găsit în El” (v.9)

            Este o victorie care rămâne pentru toţi cei a căror credinţă şi fapte se găsesc în El. Dacă El rămâne în noi vom fi găsiţi în El (Ioan 15:4), şi în cele din urmă, când timpul plecării noastre este aproape, va fi o bucurie pentru noi, o cinste pentru Cristos şi slavă pentru Dumnezeu, când El ne găseşte pe toţi în Fiul Său propriu. A fi găsiţi în El înseamnă că „nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului” (Rom.8:1).

4. „Să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui” (v.10)

            Nu există îndoială cu privire la faptul învierii lui Cristos. El Îl văzuse şi a avut o astfel de credinţă exaltată în El încât tânjea după puterea care l-a înviat pe Isus din morţi şi astfel viaţa înviată a lui Cristos să poată fi arătată în trupul Său muritor (2Cor.4:10). Dacă am fost răstigniţi cu Cristos atunci vom fi înviaţi împreună cu El. Puterea învierii Sale este puterea Duhului Său dătător de viaţă. Vitalitatea Evangheliei îşi are sursa în învierea Sa.

5. „să cunosc părtăşia suferinţelor Lui” (v.10)

            Cu suferinţele lui Cristos ca înlocuitor al nostru pentru ispăşire, nu putem avea părtăşie. El a fost singur şi va fi pentru totdeauna singur în aceasta, dar în suferinţă datorită devoţiunii Sale sfinte, cinstitoare de Dumnezeu, faţă de voia Tatălui Său. El ne-a lăsat un exemplu pentru ca noi să mergem pe urma paşilor Săi. „De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi” (2Tim.3:12). Noi nu putem cunoaşte părtăşia suferinţelor Sale dacă nu suntem stăpâniţi de acelaşi Duh şi nu servim cu credincioşie aceeaşi cauză. Această părtăşie cere o viaţă dăruită, o viaţă binevoitoare care „să fie asemenea cu moartea Lui.”

6. „ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi” (v.11)

            La venirea Domnului nostru, cei morţi în Cristos vor învia primii (1Cor.15:20). Aceasta este numită „prima înviere”. „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani” (Apoc.20:6). Fără îndoială acesta este adevărul la care apostolul se referă aici ca fiind înviat din morţi. El a dorit să atingă un loc de cinste şi slujire în împărăţia Domnului Său care urma să vină; şi cu siguranţă va veni, căci „s-a luptat lupta cea bună şi a sfârşit alergarea”, şi a păzit credinţa şi a aşteptat cununa (2Tim.4:7). „Umblaţi după lucrurile de sus.”

7. „căutând să-l apuc (premiul) întrucât şi eu am fost apucat de Isus” (v.12)

            Isus Cristos a fost cel care l-a apucat în timpul unei expediţii de persecuţie (Fapte 9). El încă tânjeşte în a cunoaşte întregul scop al Domnului Său pentru a-l mântui. Sunt mulţi care sunt mulţumiţi doar pentru că sunt mântuiţi de pedeapsa păcatului. Ei nu sunt interesaţi deloc cu privire la lucrarea Domnului şi felul cum i-a mântuit. Saul a fost foarte practic şi responsabil pentru că de îndată ce a fost convertit a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” (Fapte 9:6) şi a făcut din aceasta preocuparea vieţii sale pentru a împlini acea voie. „Pentru mine a trăi este Cristos”, este mottoul creştinului credincios.

8. „pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu în Cristos Isus” (v.14)

            Cu cât este mai înaltă chemarea cu atât este mai mare răsplata. A fi „chemat de Dumnezeu”, iar aceasta „în Hristos Isus”, este cea mai mare cinste pe care cerul poate s-o acorde unui om păcătos. Ce poate fi premiul acestei chemări cereşti? Acesta trebuie să fie perfect consistent cu slava chemării. Aceasta înseamnă cu siguranţă un caracter perfect nu numai în lumea viitoare ci şi aici, acum, ca răsplată a ascultării dintr-o inimă adevărată (1Petru 5:10). „Gândul acesta să ne însufleţească pe toţi”(v.15). „Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El Se iveşte ca zorile dimineţii şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul! (Osea 6:3). „Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi mare va fi propăşirea fiilor tăi” (Isaia 54:13). „Cel ce împărăţeşte între oameni cu dreptate, cel ce împărăţeşte în frică de Dumnezeu, este ca lumina dimineţii când răsare soarele în dimineaţa fără nori, ca razele soarelui după ploaie, care fac să încolţească din pământ verdeaţa” (2Sam.23:3-4).

Fie ca aceste aspiraţii sfinte pe care le-a avut apostolul Pavel să ne provoace în anul în care am intrat şi să ducem o viaţă mai rodnică, să-L iubim mai mult, să-L urmăm mai aproape şi să-L mărturisim mai cu putere. Amin.

Tiberiu Lăpădătoni