Biserica în care aș vrea să îmbătrânesc.

Biserica în care as vrea să îmbătrânesc nu este o biserică mare, însă este plină, plină de dor după Dumnezeu, plină de pasiune în închinare, plină de dragoste pentru oameni și plină de cuvânt, nu de cuvinte, ci de Cuvânt. 

Este o biserică în care copiii și bătrânii își găsesc locul pe aceleași bănci și știu și vor să cânte aceleași cântări. Este locul unde lupta pentru putere este doar acea luptă pentru putere în rugăciune și cuvânt. Este locul unde partidele se formează doar pentru post și rugăciune și unde pastorul îl iubește pe Cristos mai mult decât propria viziune. Este biserica unde pocăința nu are nevoie de pian si de invitații manipulatoare, iar harul nu are nevoie de decibeli sau premariri personale. 
 
Este o biserica unde rugăciunea este simplă și curată si locul unde suntem atât de plini de Dumnezeu încât uităm ce înseamnă să fim plini de noi înșine. 
 
Știu, e un vis. Este visul naivului, al începătorului și al copilului, însa nu uitați este visul Scripturii, visul lui Cristos. Efeseni 5:25-27
 
David Lavric