CÂND APARENȚELE PUN ÎN PERICOL REALITATEA !

Știați că cel de-al doilea rege al lui Israel era să fie propus ca împărat după aparențe ? Bineînțeles, propunerea aceasta nu s-a finalizat pentru că acolo a fost Samuel, un om al lui Dumnezeu cu vederi duhovnicești. Însă, dacă era acolo numai Isai, “o aparență era împarat.” A triumfat însă realitatea, “omul după inima lui Dumnezeu.” Așa e de dorit !


Nu întotdeauna Dumnezeu intervine peste “Isai”. De multe ori “isaii” sunt lăsați să propună, să aleagă, să-și facă viitorul…și Dumnezeu nu mai intervine supranatural prin “samueli”. Pentru sute de ani au ales ei, au ales aparențe și s-au dezintegrat.

  • aparențele sunt năvalnice ca apele. E riscul să crezi că nu mai există altceva mai bun dincolo de ele. Spunea cineva ca ele “au claxon…”
  • aparențele sunt tare ușor de asimilat. Ele nu-ți solicită prea tare sistemul de evaluare că își cer singure drepturile.
  • aparențele sunt înșelătoare. Se schimbă după conjuncturi, după interese, întruchipează tot felul de fețe…chiar le merge, dar doar pentru o vreme.

Dragi prieteni, total altfel stau lucrurile cu realitatea, daca vreți cu oamenii mari la nivel lăuntric. Pe ei Îi caută și Îi apreciază Însuși Dumnezeu.

  • realitatea apreciată de Dumnezeu stă ascunsă, ca David. Când este solicitată de Dumnezeu se vede nevrednică pentru a fi ceva.
  • realitatea apreciată de Dumnezeu este productivă pentru că forța ei vine din interior. Ea nu are doar forma, ci este plină de fond.
  • realitatea apreciată de Dumnezeu înțelege onoarea alegerii, trăiește răspunderea poziției și umple de farmec pe toți aceia pe care-i întâlnește.

Se cere discernământ, e nevoie de vederi limpezi, de maturitate, de profunzime în analize, altfel…biruiește aparența !
Cineva s-a rugat așa:

“Doamne, fă-mă și în realitate ceea ce sunt în aparență.”

Pastor Ioan Cocîrțeu