Oare stia Moise ce il asteapta? Ce-ar fi fost daca Moise facea un buget de genul: – de cati bani e nevoie ca sa treci 1.500.000 – 2.000.000 de oameni prin Marea Rosie ca pe uscat? Asta fiind doar “cireasa de pe tort”, fara sa mai punem la socoteala minunile din Egipt – cate tone de sange era nevoie ca sa transformi marele fluviu Nil si toate apele Egiptului in sange, etc, etc. Sau cu mana si prepelitele – cum sa gasesti furnizori de mana si de prepelite, sa nu fie expirate s.a.m.d.

Este Dumnezeu Tatăl tuturor oamenilor? Mulți se pripesc în a da un răspuns pozitiv la această întrebare, când de fapt este unul negativ. Cine îndrăznește să-L contrazică pe Isus Cristos care împarte omenirea în fiii diavolului și fiii lui Dumnezeu, copiii întunericului și copiii luminii. Oare nu ne-a creat Dumnezeu pe toți, se întreabă unii, iar în virtutea acestui adevăr, nu suntem oare toți copiii lui Dumnezeu? Dacă e așa care este soluția dilemei paternității lui Dumnezeu pentru omenire. Se poate răspunde acestei întrebări într-un mod obiectiv și clar? Biblia este suficientă, infailibilă, si directă când vine vorba și de această „dilemă”.

Introducere:

• Cultura vremii noastre încurajează răzvrătirea copiilor faţă de autoritatea părinţilor:
• 2Timotei 3:1-4
• 1Timotei 1:8-9
• Cuvântul lui Dumnezeu susţine importanţa supunerii copiilor faţă de părinţi:
• Spre Ex. în Vechiul Testament: Exod 20:5; 21:15; Levitic 19:3; Deuteronom 27:16; Proverbe 30:11; 17.
• Întrebarea este: noi de cine ascultăm? Ar fi înţelept să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă dorim să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu, El ne arată mai întâi în textul din Efeseni care este:

Este criză. De la prea multa repetare a acestor două cuvinte am ajuns să ne întrebăm când n-a fost românul în criză!? Ştiind prea bine ca trebuie să ne întindem cât ni-e plapuma, ne chircim sub ea, săraca, mica şi subţirea noastră acoperitoare. Ehei, unde este duna din puf sub care, copii fiind, nu mai puteam sta de cald? Şi unde sunt vremurile când nu ştiam ce sunt acelea facturi, cât de des trebuie plătite şi cum trebuie drămuit fiecare bănuţ?

Lăsând deoparte nostalgiile după vremuri mai bune, am găsit în Sfintele Scripturi că, înainte vreme, oamenii au mai trecut prin crize şi totuşi au găsit modalităţi de supravieţuire foarte interesante. Iată câteva dintre ele:

Biserica Baptistă Maranata din Timişoara s-a născut după un travaliu de 7 ani în care am existat ca şi proiect dar fără să avem un locaş unde să ne întâlnim şi să celebrăm în închinare la adresa Dumnezeului nostru mare şi vrednic de laudă.

După 7 ani de pregătire, in octombrie 2005, am trecut la a doua etapă de 7 ani care  a debutat cu deschiderea unei capele (care figurează ca şi organizare de şantier). De mai bine de 6 ani suntem în acest şantier şi în ciuda crizei nu ne-am oprit din lucrări.

Intenţionăm, dacă Dumnezeu ne ajută,

Având în vedere cât de des oamenii se eschivează în fața rugăciunii, cotidianul Christian Post a alcătuit un top cu 10 scuze care le aduc oamenii ca să justifice faptul că nu se roaga:

A mai trecut un an şi ne facem din nou bilanţul. Considerăm anul care a trecut unul de binecuvântări sau de eşecuri şi facem rezoluţii pentru noul an. Domnul caută rod din nou la pomul vieţii noastre şi mulţi auzim glasul îndurător: „Mai lasă-l şi anul acesta.” Această îndurare trebuie să ne dea un imbold pentru aspiraţii sfinte pentru anul în care intrăm.

Ne amintim de Pavel care atunci când l-a întâlnit pe Domnul pe calea Damascului (Fapte 9) întreaga sa viaţă a fost schimbată. Ochii săi fiind deschişi, a descoperit că găsise în El un tezaur nelimitat de bunăstare spirituală pentru care el a socotit orice altceva ca fiind fără valoare (Fil.3:7). Avem în acest text din Filipeni câteva din experienţele spre care ţintea ambiţia sa cea sfântă. Fie ca inimile noastre proprii să fie provocate de asemenea pentru a le căuta în noul an şi fiecare să putem spune la fel ca şi Pavel:

Există multe criterii astăzi după care este analizat un păstor, însă profilul obiectiv al unui păstor nu poate fi realizat decât prin niște mijloace obiective de care dispunem doar în Scripturi. Modelul de pastor trebuie sa fie unul biblic. Când cultura se suprapune Bibliei, modelul pastoral este pervertit, iar ceea ce se așteaptă de la un păstor este de multe ori în neconcordanță cu Biblia.

Avalanşa Sărbătorilor de iarnă a venit, a trecut şi a lăsat în urmă, probabil, amintiri frumoase. Acum, iată-ne din nou în alergarea şi febra activităţilor zilnice obişnuite. Dar, pentru că suntem totuşi la început de an, ar fi bine, până nu ne luăm prea mare avânt, să ne oprim şi să ne ordonăm priorităţile pentru anul care ne stă înainte, şi de ce nu, pentru restul vieţii noastre, căci, aşa cum afirmă bătrânul Moise: „Anii vieţii noastre […] timpul lor […] trece iute şi noi zburăm.” Psalmul 90:10.

Se pare ca un dat al naturii umane (cazute) este curiozitatea de a cunoaste viitorul. Acest impuls care ii atata pe oameni sa apeleze de multe ori la mijloace interzise a fost vechi de cand lumea si, in ciuda progresului stiintific si tehnologic, se incapataneaza sa ramana in noi si cu noi chiar si in epoca internetului. Atunci cand curiozitatea de a cunoaste viitorul este combinata cu teama de viitor, pe fondul unei goliciuni spirituale imense si al unui analfabetism biblic cras, combinatia este letala.

O. Doamne,

Lungimea zilelor nu-mi aduce castig

decat doar daca zilele trec in prezenta Ta, in slujirea ta, spre gloria Ta.