Resurse categoria: meditatii

Efeseni 6.19-20 – meditaţie despre curaj

Apostolul Pavel comunică mult cu bisericile. Deseori le mărturiseşte stările prin care trece şi le solicită sprijinul în rugăciune. În pasajul de faţă, apostolul le cere fraţilor să se roage pentru două aspecte: să fie inspirat în vorbire şi să aibă curaj în predicare. Înţeleg destul de uşor de ce se roagă pentru inspiraţie. Dacă nu ne inspiră El, cine să o facă? Dacă nu ne dă El mesajul, ce să le spunem oamenilor?

A ÎNVIAT, NU ESTE AICI

“Nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră.” Marcu 16:6)

mihai sarbuCred că cel mai extraordinar ”buletin de știri” transmis vreodată în Univers a fost cel din dimineața învierii Domnului Isus. Scurt și concis, clar și cu impact mesagerul cosmic a proclamat pentru cei ce au venit să-L caute pe Fiul lui Dumnezeu într-un mormânt rece că: ”a înviat, nu este aici!” Și ca să nu existe nici o suspiciune asupra adevărului, interlocutorii sunt invitați să se convingă: ”iată locul unde îl puseseră.” (Marcu 16:6). Vestea aceasta avea să schimbe cursul istoriei și destinul a milioane de oameni. Contestat la început, privit cu îndoială chiar și de ucenici, învierea avea să fie cel mai argumentat eveniment din istorie. A fost profețit de Scriptură și dovedit de mormântul gol. L-au proclamat îngerii, l-au recunoscut dușmanii și – după două mii de ani – urmașii  încă vorbesc cu curaj despre Cel Viu. Ce-ar trebui să  înțelegem că s-a întâmplat în dimineața Învierii? Ce ne spune/învață Scriptura despre felul în care Dumnezeul cel veșnic a condus lucrurile ca Învierea să reprezinte:

A VENIT ÎMPĂRATUL

”Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.” (Zah.9:9)

mihai sarbuDEX definește FLORIILE ca fiind:  ”Sărbătoare creștină, care evocă intrarea lui Hristos în Ierusalim, sărbătorită în duminica dinaintea Paștelui; Duminica Floriilor.” Este sigur că a fost sărbătoare la Ierusalim și este tot așa de sigur că a existat și un sărbătorit: Domnul Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Exact cum a fost profețit în Vechiul Testament că: ” … toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice:”Spuneţi fiicei Sionului: “Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi aacălare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.” (Matei 21:4-5). Privind la istoria care s-a derulat de-a lungul secolelor și la modul în care Dumnezeu Și-a împlinit planul Său vă invit să ne oprim astăzi în dreptul Împăratului: ”care vine în Numele Domnului” (Luca 19:38) și să urmărim comportarea și slujirea Lui, iar apoi să învățăm câteva lecții utile pentru noi. În timp ce intră triumfal în cetatea eternă, Domnul Isus face câteva lucruri aparte:

SUNT GATA

”Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape.” (2 Tim.4:6)

mihai sarbuViața omului este asemenea unei bătălii sau a unei alergări la maraton pe care te străduiești să le câștigi în așa fel ca să urci pe podiumul de premiere și să primești medalia de învingător. Asta înseamnă să ai o perspectivă corectă asupra vieții dar și să-ți asumi o responsabilitate pe măsură. Este ca și o ”cursă cu obstacole” pentru care ai nevoie de mult antrenament și de  condiție fizică adecvată. Îmi aduc aminte de perioada studenției când mă prezentam la examen doar dacă eram pregătit pentru o notă mare. Apostolul Pavel scrie ultima scrisoare din închisoare în așteptarea martirajului. Nu regretă nimic. Și-a trăit viața și a slujit la nivel de excelență. Are certitudinea că va primi răsplată și că va fii încoronat chiar de ”Domnul, Judecătorul cel drept” (2 Tim.4:8). Oare ce-l face așa de sigur de victorie? Marele om al lui Dumnezeu, Liviu Olah a strigat la întâlnirea cu medicul:”Eu sunt gata să plec!” Cum putem să avem și noi certitudinea omului lui Dumnezeu în momentul plecării? Urmărește afirmațiile de mai jos și ia aminte!

TREZIRE ȘI REFORMĂ

”Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!”  (Daniel 9:19)

mihai sarbuAu trecut câteva luni de la alegerile din America. Apele încep să se limpezească, iar oamenii ajung încet-încet să înțeleagă ce a făcut Dumnezeu pentru țara  aceasta. O națiune sortită dezastrului moral, social, cultural, fizic și econmic a fost salvată de Dumnezeu într-un mod miraculos. Când cei mai mulți se bucurau de victoria Sodomei și a sodomiților a intervenit Creatorul și a schimbat totul. Bătălia n-a fost între doi candidați, ci între Dumnezeu și puterile întunericului. Victoria n-a fost  a unui om sau a unui partid politic, ci a fost în întregime biruința lui Dumnezeu asupra Celui Rău.

CAUT UN OM

”S-au stricat oamenii, au săvârşit fărădelegi urâte, nu este nici unul care să facă binele.” (Ps.53:1)

mihai sarbuPsalmii 53 și 14 sunt aproape identici. Amândoi psalmii aduc în scenă câteva categorii de oameni pe care-i întâlnim pretutindeni. În permanență  a fost criză de oameni adevărați situație care-L determină la un moment dat pe Dumnezeu să strige: ”Caut printre ei un om … dar nu găsesc nici unul!” (Ez.22:30). Vremurile contemporane nouă se remarcă prin absența majoră a oamenilor integri și de caracter. În măsura în care nu mai există Adevăr absolut ci doar adevăruri mărunte chiar și oamenii au dimensiunea ideologiei ce o îmbrațișează.  Ateismul și umanismul sunt tot mai agresive în societatea noastră, iar creștinismul autentic are de purtat o bătălie aprigă cu puterile întunericului. Chiar în timp ce scriu urmăresc mrturia Prof. dr. psihiatru Aurel Romilă care spune fără perdea că: ”trăim într-o lume de tâmpiţi, în care dacă rosteşti numele lui Dumnezeu, se ridică toţi împotriva ta.” Suntem responsabili pentru mărturia ce o prezentăm semenilor noștri prin modul nostru de trai și de vorbire. Iată de ce vă invit să luați aminte la oamenii prezentați în acești psalmi și să ajustați în viața voastră lucrurile care nu vin din Dumnezeu. Acești oameni sunt:

INVITAȚIE LA IUBIRE

”Dragostea nu va pieri niciodată.” (1Cor.13:8)

mihai sarbu”Dacă dragoste nu e, nimic nu e!” Aceasta este constatarea plină de realism a scriitorului român Marin Preda și ea exprimă un adevăr vital al existenței umane. Cartea Sfântă spune că ”Dumnezeu este dragoste” (1Ioan 4:16) iar mediul în care El a conceput viața ar trebui să fie iubirea. O iubire adevărată și sinceră. Aceasta-i cea mai mare nevoie care – neîmplinită – generează cea mai mare criză din omenire. Cum se rezolvă problema? Mergând la Cuvântul lui Dumnezeu.

INVITAȚIE LA ADEVĂR

” … veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32)

mihai sarbuCe este adevărul?” a întrebat retoric Pilat (Ioan 18:38).  Iar răspunsul nu întârzie să apară și să fie proclamat de cea mai autorizată persoană din Univers, Domnul Isus care a spus:  Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6).   În altă parte El întărește mesajul acesta declarând: Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17:17). Argumente suficiente pentru orice căutător sincer. Astăzi vom detalia mesajul despre Adevăr folosind segmentul biblic intitulat ”Pilda Samariteanului” (Luca 10:25-37). Acest pasaj cuprinde o bogăție imensă de învățături. Mă rog să ai răbdare și să urmărești meditația până la sfârșit. Îți va face mult bine și vei cunoaște Adevărul.

INVITAȚIE LA DRUMEȚIE

”Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.” (Luca 10:33)

mihai sarbuViața noastră este o călătorie din efemeritate spre eternitate. Scriptura ne descoperă că suntem:  ”nişte străini şi călători” (1Petru 2:11) și că este foarte important să găsim drumul adevărat care ne ajută să ajungem la destinația finală pregătită de Creatorul. Domnul Isus a făcut lucrurile clare și a proclamat acest adevăr când a spus: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6). Oamenii au căile lor, Dumnezeu are Calea Sa. Iată de ce vă provocăm să faceți liniște în suflet și să priviți la câteva căi pe care aleargă oamenii în căutarea unui drum care să ducă în glorie. În această meditație plecăm în drumeție pe câteva trasee ce ni le oferă  Scriptura în Pilda Samariteanului milostiv.

ÎN CUPTORUL APRINS

”Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” – (Daniel 3:6)

mihai sarbuPorunca era clară și trebuia respectată fără comentarii: ”să vă aruncaţi cu faţa la pământ, şi să vă închinaţi chipului de aur, pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar!” (Dan. 3:5). Nu aveai de ales pentru că: ”Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” – (Dan.3:6). Și totuși se află în mulțime trei tineri care nu se supun autorității împăratului și nu se închină în fața chipului de aur ridicat în Valea Dura. Informatorii își fac datoria cu sârguință și raportează imediat ce se întâmplă, lucru care îl înfurie la culme pe împăratul sfidat de cei trei imigranți și atrage asupra lor pedeapsa capitală.

PÂNĂ AICI DOMNUL NE-A AJUTAT

“Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Şen, şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor)  zicând: “Până aici Domnul ne-a ajutat.” (1Sam.7:12)

mihai sarbuDuminică 12 Februarie 2017 se împlinesc 5 ani de când a început să existe New Life Romanian Church din Phoenix, Az. O misiune generată din dorința de trăi și sluji sub călăuzirea și autoritatea Duhului Sfânt. De a propovădui Cuvântul cu putere și de a fi o mărturie ”în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.” (F.A.1:8). De a fi o ”ambasadă” românească  a Cerului în deșertul Arizonei. Dumnezeu și-a onorat promisiunea și a însoțit slujirea copiilor Săi de la New Life într-un mod special.

LA BUNĂTATEA TA NE GÂNDIM …

”Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gândim, în mijlocul Templului Tău!” (Ps. 48:9)

mihai sarbuCând ai meditat ultima dată la bunătatea lui Dumnezeu în mod sincer? Nu de alta dar apa care-o bei e apa Lui și aerul care-l respiri e tot al lui. Pâinea care-o pui pe masă e de la El; la fel și sănătatea care-o ai. Casa în care locuiești tot El Ți-a dat-o, iar mașina cu care călătorești este tot darul Său. Scriptura întreabă: ”Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit?” (1Cor.4:7). Asta demonstrează că ești în evidența Stăpânului cu toate nevoile tale, iar El se obligă să-și facă ”datoria” de Tată indiferent de felul în care răspunzi tu. Dar înseamnă și o mare provocare și responsabilitate majoră din partea ta vizavi de dragostea lui Dumnezeu.

ALEARGĂ SĂ ÎNVINGI   

”… să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1)

mihai sarbuPoetul țărănimii române scrie că: ”O luptă-i viaţa; deci te luptă / Cu dragoste de ea, cu dor.” (G.Coșbuc – Lupta vieții). Și este adevărat acest mesaj. Din momentul în care te naști începi să alergi în maratonul  vieții care durează până în veșnicie. Iată de ce este extrem de important să alergi dar o faci în așa fel ca să învingi și să câștigi cursa. Dar: ”Cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli.” (2Tim.2:5) explică Apostolul Pavel, cel mai mare alergător de cursă lungă din istoria creștinismului. Prietenul meu aș dori să înțelegi că – dacă tot alergi – este înțelept să procedezi de o așa manieră încât la trecerea liniei de sosire să urci podiumul de premiere din  Stadionul Olimpic al Cerului în ovațiile milioanelor de sfinți și să primești medalia de aur și coroana de învingător. Iată de ce te rog să urmărești modul în care Scriptura te provoacă să alergi ca să învingi:

ÎN SCURGEREA VREMURILOR

”Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!”  (Ps.90:12)

mihai sarbuSuntem deja în anul 2017. Parcă nu-ți vine să crezi și totuși este adevărat cât de repede zboară timpul. Exact cum spune și poetul când scrie:  ”Anii noștri, ani puțini  / Cum se scurg de iute  /  Și pe loc de-ai vrea să-i ții / Toți  îți vor scăpa din mâini / Că-s făcuți din săptămâni / Zile si minute.” (P. Dugulescu – Anii noștri). Este vreme de bilanț când (vrem, nu vrem) cântărim în conștiința noastră ce-am făcut bine sau mai puțin bine; socotim cât am adunat și cât am pierdut; ce-am strâns pentru Cer și ce rămâne pentru pământ. Un lucru este cert: când vom pleca din lumea aceasta nu luăm nimic cu noi. Tot ce merge cu noi în veșnicie este ce-am făcut pentru Domnul și pentru Împărăția Sa. Iată motivul pentru care am apelat la câțiva slujitori de excepție ai lui Dumnezeu care te vor provoca prin mesajul lor să-ți verifici starea  și să vezi dacă ești ”în regulă” în raporturile tale cu Creatorul, cu semenii tăi și vizavi de valorile care Ți le-a încredințat să le administrezi ca să aduci profit pentru Cer.  Fă liniște și înțelege ce spune fiecare dintre ei.

REVELIONUL NEBUNULUI

”Dar Dumnezeu i-a zis: “Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?” (Luca 12:20)

mihai sarbuAu mai rămas doar câteva ore din anul 2016. Timp suficient să facem liniște în ființele noastre și să privim la anul care aproape a trecut. Noaptea dintre ani este momentul când cântărim ce a fost bine și ce a fost mai puțin bine în trăirea noastră pe pământ. Cu ce ne-am ales pentru Cer din toată truda anului care a trecut? Ce rămâne pentru veșnicie din toată alergarea noastră? Suntem oare în voia lui Dumnezeu în ce privește valorile pe care El a îngăduit să le administrăm? Sunt întrebări tulburătoare care ne provoacă la cercetare de sine și la o privire corectă pentru viitor. Am ales un mesaj biblic scris de Doctorul Luca, menit să ne atragă atenția la o evaluare corectă a slujirii noastre și la o valorificare ”cu profit maxim” pentru Împărăția Lui a resurselor pe care Creatorul ți le pune la dispoziție. Contextul sugerează că personajul din relatarea biblică se afla singur într-o seară ca cea de revelion. Neavând cu cine să schimbe o vorbă, vorbește cu sine însuși însă ne lasă să descoperim câteva lucruri profunde despre viață și despre veșnicie.

STEAUA CARE-A RĂSĂRIT

“Unde este Împăratul de curând născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui.”  (Matei 2:2)

mihai sarbuSuntem din nou la vreme de Advent. Colindele și muzica de Crăciun, vitrinele împodobite și afluxul de cumpărători au deturnat adevărata valoare a Sărbătorii Nașterii Mântuitorului de la un eveniment rânduit de Dumnezeu să aducă armonie, pace și liniște la un timp de business și de cheltuieli cu risipă pentru cadouri și mâncare în exces. Ce trist! De la păstorii din câmpia Betleemului și până la civilizația anului 2016 lucrurile s-au schimbat radical. Dumnezeu a trimis pe Singurul Lui Fiu să fie ”cadoul” pentru salvarea omenirii dar El – Cel Sărbătorit – este nebăgat în seamă. Este un paradox să ai sărbătoare fără sărbătorit. Nu există așa ceva.

Meditație de 2 Decembrie…

img_8977A trecut și Ziua Națională a României din anul de grație 2016. Prima zăpadă s-a dus grăbită cu urările noastre cu tot, cu chipurile noastre vopsite tricolor, cu înghesuiala zgribulită de la depuneri de coroane a mulțimilor degrabă doritoare de fasole la ceaun și vin roșu încălzit pentru patriotismul înghețat din sufletele și așa reci. E adevărat că în frig și după multe alocuțiuni sforăitoare nu mai reușește nimeni să mediteze la adevărații eroi ai patriei căzuți la datorie,la suferința zecilor de mii de răniți și la tragedia de după război a miilor de familii sfâșiate nedrept, la mamele care și-au crescut copii singure în vremuri de sărăcie cumplită.

TREI PÂINI

 “Prietene, împrumută-mi trei pâini … ” (Luca 11:5)

mihai sarbuTrăim vremuri de criză profundă în lumea întreagă. Corupția, mizeria, păcatul care se bea ca apa, nepăsarea, postmodernismul cu nonvalorile lui și multe altele au adus omenirea în pragul prăpastiei. Privind la rădăcină, criza aceasta este generată de un imens gol spiritual pe care Scriptura îl punctează fără perdea:

AI AFLAT CĂ …

”Nu orişicine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7:21)

mihai sarbuTrăim vremuri când suntem confruntați cu cele mai diverse învățături despre mântuire, despre viața creștină și despre veșnicie. O armată de învățători care fac business din Evanghelie invadează România și adună lideri creștini din toate denominațiunile în așa-zise conferințe și întâlniri de tot felul cu gândul să-i informeze despre ”ultimele descoperiri” în materie de creștinsim.

PRIORITĂȚI GREȘITE

”Apoi le-a zis: “Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15)

mihai sarbuExistența umană se desfășoară între dimensiunea ei materială și cea spirituală. Materialismul își pune amprenta în viața omului prin valorile de care are nevoie pentru un trai normal și decent. Atunci când raportul dintre material și spiritual este conform Cuvântului lui Dumnezeu viața se desfășoară în liniște și pace. Dezechilibrul apare în momentul în care omul decide să acorde mai mult timp și energie unei componente în raport cu celalaltă. Atunci se pierde din vedere perspectiva lui Dumnezeu asupra existenței și omul – în loc să domnească – ajunge să fie sclavul materiei. Cuvântul Lui este clar: ”viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” (Luca 12:15).

ÎNTREBĂRI CARE AȘTEAPTĂ RĂSPUNS

”Isus a luat cuvântul, şi a zis: “Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?  Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?” /Luca 17:17-19/

mihai sarbuÎn săptămânile de toamnă creștinismul evanghelic trăiește un timp de sărbătoare. Duminică de duminică copiii lui Dumnezeu se întâlnesc și aduc recunoștința și mulțumirea lor Creatorului pentru protecție, călăuzire și binecuvântările cu care i-a însoțit și în anul acesta. Ne unim și noi cu poetul care vine înaintea Tatălui și aduce mulțumirea lui când scrie: ”Pentru sfânta-ți bunătate / Doamne azi Îți mulțumim, / Ne-nchinăm cu reverență, / Te slăvim și te iubim!” (Maria Luca – Poezii).

După ce s-au rugat

 ”După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” (F.A.4:31)

mihai sarbuDefinind rugăciunea adevărată, marele om al lui Dumnezeu Liviu Olah avea să proclame: ”Prin rugăciune apăsăm pe butoanele Cerului făcând cu efect jertfa Domnului Isus pentru miliardele de oameni de pe glob.” (Liviu Olah – Despre rugăciune). Ce înțelegere profundă a unei relații corecte cu Dumnezeu. Nu există viață creștină adevărată fără rugăciune. Avem momente de rugăciune, ore de rugăciune, zile de rugăciune, săptămâni de rugăciune – care – toate sunt bune dar sunt insuficiente pentru a trăi o viață de biruință. Creștinul născut din nou trebuie să aibă viață de rugăciune. Rugăciunea este modul lui de trai. Este respirația sufletului său. Iată de ce bătălia din partea Celui Rău se poartă pe terenul rugăciunii. De unde și atenționarea serioasă a omului lui Dumnezeu care spune că:

PSALMUL CARE NE ÎNVAȚĂ

”Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o cetate întărită.” (Ps.31:21)

mihai sarbuPsalmii sunt mărturii care – în cea mai mare parte – descriu experiențe de viață autentice. Cei mai mulți psalmi aparțin Regelui David, omul după inima lui Dumnezeu care a cunoscut viața în toate manifestările ei. Când scrie psalmi, el nu doar strigă la Domnul pentru izbăvire, ci explică și ce a învățat din confruntarea prin care a trecut. Apoi glorifică pe Cel Prea Înalt.

ȘI-A VENIT ÎN FIRE

”Şi-a venit în fire, şi a zis: “Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!  Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta  şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.” (Luca 15:17-19)

mihai sarbuIstoria fiului risipitor este fascinantă. O adevărată aventură a unui tânăr căruia nu-i lipsea nimic  din cele trebuincioase vieții de zi cu zi. Locuia într-o familie plină de căldură și înțelegere, avea un tată iubitor și înțelept  și un frate harnic și gospodar. Dar ”a privit în curtea vecinului” și a văzut și un alt fel de a trăi. Așa că a decis și el să încerce să trăiască altfel decât în casa părintească.

STRIGĂTE

”Doamne, către Tine strig. Stânca mea! Nu rămâne surd la glasul meu …” (Ps.28:1)

mihai sarbuCartea Psalmilor este magnifică. Experiențele de viață descrise aici sunt manifestări supranaturale ale puterii lui Dumnezeu. Adesea găsim eroii din psalmi  în sala de audiență a tronului în zile grele. Câteodată se face întuneric în mijlocul zilei și atunci nu ști încotro s-o iei. În Psalmul 28 întâlnim pe Regele David într-o situație limită. Era între viață și moarte. Nu avea nici un ajutor de la oameni și singura lui nădejde a fost să strige la Domnul.

DE CINE SĂ MĂ TEM?

“Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?” (Ps.27:1)

mihai sarbuPsalmul 27 este numit și ”psalmul încrederii.” Experiența de viață a Regelui David este unică. A trăit zile de excepție dar s-a confruntat și cu încercări pe măsură. Ceea ce a rămas constant în viața lui indiferent de situațiile prin care a trecut  a fost încrederea neclintită în Dumnezeu. Iată de ce el începe psalmul cu întrebarea: ”de cine să mă tem?” întrebare care o repetă: ”de cine să-mi fie frică?” (Ps.27:1). Răspunsul este unul singur: “Domnul este lumina şi mântuirea mea!” Apoi repetă și răspunsul ca să întărească afirmația: ”Domnul este sprijinitorul vieţii mele!” (Ps.27:1). Wow! Ce mărturisire de credință! Ce declarație de loialitate! Bine, bine! Dar care este suportul acestor afirmații? Pe ce se bazează ca să-și motiveze cuvintele? Care este experiența de viață ce l-a făcut atât de sigur să se încreadă în Dumnezeu? Iată cum argumentează Regele David atașamentul lui total față de Regele Regilor:

PAȘI SPRE RUTINĂ

“Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.” (Apoc.2:4)

“Când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?” (1Cor.3:3)

mihai sarbuDin momentul în care a apărut pe scena istoriei, Biserica lui Isus Christos a fost atacată și încolțită din toate părțile. Biserica și familia au fost create de Dumnezeu cu scopul să înalțe și să proclame numele Său. Pentru că Diavolul nu a reușit să le distrugă a încercat să diminueze mesajul lor în societate și să le deturneze de la scopul pentru care au fost concepute. Așa se face că nu prea mai găsești familii adevărate și nici biserici care să-L reprezinte pe El cu adevărat.

RUGĂCIUNEA CARE PROVOACĂ

”La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.  În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!” (Ps.25:1-2

mihai sarbuRugăciunea este mijlocul prin care un copil al lui Dumnezeu ține legătura cu El. Marele om al rugăciunii, Fratele Liviu Olah definește rugăciunea în următorii termeni: ”Sunt convins că ceea ce este energia nucleară în lumea materială este rugăciunea în lumea spirituală. Prin rugăciune apăsăm pe butoanele Cerului făcând cu efect jertfa Domnului Isus pentru miliardele de oameni de pe glob.” (L.Olah – ”Despre rugăciune”).

IMNUL ÎNĂLȚĂRII

”Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel Sfânt?” (Ps.24:3) 

mihai sarbuSuntem în Cartea Psalmilor la Psalmul 24. Un psalm al lui David scris – după toate aparențele – în urma mutării/suirii chivotului Domnului din casa lui Obed Edom la Ierusalim. Marele C.H.Spurgeon numește acest psalm ”Cântecul Înălțării.” (The Song of Ascension; C.H.Spurgeon – The treasury of David). În cele zece versete psalmul glorifică pe Celui Prea Înalt și explică starea pe care trebuie să o aibă poporul lui Dumnezeu pentru a beneficia de tot ceea ce poate oferi Dumnezeu omului aici pe pământ și în veșnicie. Pentru noi ca și călători spre țara eternă este foarte important să luăm aminte la mesajul și provocarea acestui psalm. Disecându-l, descoperim că regele David aduce în scenă lucruri extraordinare cu care ne confruntă și ne spune că mesajul psalmului:

LUAȚI SEAMA!

”Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte!”

 (Evrei 12:25)

mihai sarbuCa să rezolve problema mântuirii omului Dumnezeu a plătit un preț imens: a trimis pe Singurul Lui Fiu să moară atârnat pe o cruce și să aducă salvare de la moarte și chin veșnic. Ce jertfă și ce sacrificiu fără egal! Poți să beneficiezi de investiția pe care a făcut-o Dumnezeu dar este nevoie să crezi și să te pocăiești, apoi să-L urmezi pe El cu credincioșie. Mântuirea trebuie dusă ”până la capăt cu frică și cutremur” (Fil.2:12). Iar acest lucru presupune să trăiești viața cu băgare de seamă și să iei aminte la pretențiile Stăpânului pentru a rămâne pe cale până la sfârșit.