Conducerea slujitoare, cea mai mare nevoie a Bisericii contemporane…

Apatia tot mai pronunțată din majoritatea bisericilor cât și anarhia din societate sunt o reală provocare pentru adepții unui mit care s-a impus ca o nouă mantră în societate, dar și în Biserică: “Noi nu avem nevoie de conducere, noi avem nevoie de părtășie”. Așa s-a ajuns că niște birocrați mediocri au fost preferați liderilor pe motiv că leadershipul este ceva depășit. 

Unii chiar cred că nu este nevoie de leadership, pentru că nu le place să-i conducă nimeni nicăieri, iar liderii sunt suspectați că doresc să scoată comunitatea din rostul ei mediocru. Că în unele corporații sau în zona politică s-a mers în această direcție nu ar trebui să uimească pe nimeni, dar când Biserica are aceeași abordare mantrică ceva este radical greșit.

Trebuie să clarificăm pentru cei care stârnesc confuzie cu privire la conducere în Biserica lui Cristos. Domnul Isus nu a vorbit împotriva conducerii, ci în favoarea unui model cristic de conducere, un model aflat în opoziție cu modelul secular. Cristos a învățat prin exemplul personal despre conducerea slujitoare spunând că cel mai mare este cel care se face robul tuturor.

Da, Biserica are nevoie de părtășie la fel de mult cum are nevoie de edificare spirituală, de rugăciune, de slujire sau de misiune. Dar cea mai mare nevoie a Bisericii de astăzi este nevoia unei conduceri slujitoare, o conducere vizionară, o conducere împuternicită de Duhul Sfânt, o conducere curajoasă care să pună Scriptura pe primul loc în închinarea Bisericii, în viața Bisericii și în lucrarea de misiune a Bisericii.

Samy Tuțac