CU DRAGOSTEA AGAPE ÎN RÂNDURILE BISERICII

Personal cred că ar fi destul de greu să fii membru într-o biserică de felul aceleia care a fost în Corint. Poate lucrul acesta ar putea însemna chiar experiențe traumatizante. Să-i vezi pe unii din ei cum vorbesc, să-i privești cum caută în mod continuu întâietatea, cum acoperă păcatul, cum umblă după slujiri de primă linie…Aveau câte o problemă pe fiecare bancă. Egoiști, imorali și fără rușine. Nechibzuiți din punct de vedere teologic și complet lipsiți de înțelepciune. Cum ajuți o asemenea comunitate de credincioși?

Poți să-i corectezi. Pavel a făcut-o. Poți să-i înveți, ceea ce Pavel a făcut. Poți să discuți cu ei. Chiar și lucrul acesta l-a făcut. Dar la un moment dat, trebuie să nu te mai adresezi capului, ci să încerci să atingi inima. Și pe asta a făcut-o Pavel: „Dragostea…acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul” (1 Cor. 13:4, 7).

El a văzut o singură soluție. Avea viziunea dragostei agape. Da, iubirii agape îi pasă de ceilalți pentru că lui Dumnezeu I-a păsat de noi. Iubirea agape merge dincolo de sentiment și cele mai bune dorințe. Pentru că Dumnezeu a iubit întâi, iubirea agape răspunde. Pentru că Dumnezeu a fost iertător, dragostea agape iartă greșelile chiar și atunci când prejudiciul este substanțial. Agape oferă răbdare când stresul este la culme și arată bunătate când bunătatea este un lucru rar. De ce? Pentru că Dumnezeu ni le-a oferit pe amândouă.

Acesta este tipul de dragoste pe care Pavel l-a prescris bisericii din Corint. Oare nu avem și noi nevoie astăzi de aceeași rețetă? Nu se mai ceartă grupurile între ele? Nu tăcem uneori când ar trebui să vorbim? Nu vorbim uneori când ar trebui să tăcem? De ce îngăduim să ne mănânce invidia? De unde vine ura dintre noi? Poate fi legitimă orice fel de libertate, doar pentru faptul că în Hristos nu mai suntem robi? Și cei care au găsit libertatea nu suferă din cauza celor care nu au găsit-o încă? Într-o zi va exista o comunitate în care toți se comportă așa cum ar trebui și nimeni nu se va mai plânge. Va fi comunitatea sfinților formată din oameni desăvârșiți. Dar asta nu se va întâmpla pe pământul acesta.

Deci, până atunci ce facem? Discutăm. Confruntăm. Învățăm. Dar, mai presus de orice, iubim.

Pastor Ioan Cocîrțeu