Cum să faci evanghelizarea o activitate normală în viața bisericii tale

Noi toți suntem ocupați. Dar toți avem aceleași 24 de ore într-o zi și toți avem timp să facem ce este cel mai important. Evangelizarea trebuie să fie o prioritate.

Când citiți cartea Faptele apostolilor vedeți că împărtășirea cu alții despre Hristos era o parte importantă în viața de zi cu zi a credincioșilor așa cum este astăzi trimiterea de SMS-uri pe telefoane. 

Dar astăzi, în majoritatea bisericilor, evanghelizarea este ocazională și asta în cel mai bun caz.

Cum facem evanghelizarea mai puțin ocazională transformând-o într-o activitate normală în bisericile noastre astăzi? Dați-mi voie să vă împărtășesc câteva gânduri.

Mai întâi, nu uitați că evanghelizarea mai mult se prinde decât se învață.

Adevărul este că oamenii urmează exemplul nostru mai mult decât ascultă cuvintele noastre. Prea adesea, pastorii spun adunării ce ar trebui să facă fără să dea exemple din propriile lor vieți. Aplicația noastră ar putea deveni „Fă ce spun eu, nu ce fac eu.”

Încercați ideea aceasta: în fiecare săptămână în următoarele șase luni, menționați un moment în care dumneavoastră, un pastor coleg sau un membru din biserică a încercat să-L împărtășească pe Hristos săptămâna precedentă. Oferiți o mărturie scurtă, menționați o cerere de rugăciune pentru cineva cu care ați împărtășit pe Hristos sau poate un timp în care ar fi trebuit să mărturisiți dar nu ați făcut-o.

Pastorii care au făcut lucrul acesta mărturisesc o creștere în practica evanghelizării printre credincioși pur și simplu prin exemplul consecvent al liderilor. Aceasta ajută la normalizarea mărturisirii ca ceva ce facem nu doar ceva despre care doar vorbim.

Împărtășirea poveștilor personale din evanghelizare este unul din darurile cele mai bune pe care un pastor le poate da adunării.

Desigur, singura cale prin care puteți face aceasta este să aveți povestiri reale de împărtășit. Eu am fost convins de aceasta în propria mea viață. Împreună cu soția mea am făcut o hartă a cartierului în care locuiam. Am identificat vecinii care credeam că nu-L cunoșteau pe Hristos bazat pe o interacțiune anterioară cu ei.

Am căutat să împărtășim Evanghelia cu fiecare din aceștia de-a lungul timpului. Am avut privilegiul să împărtășim Evanghelia cu oameni în șapte din cele opt case pe care noi le identificasem anterior. Am condus la Hristos un cuplu la distanță de trei case de noi și i-am botezat. I-am văzut cum au devenit lideri în biserică și în cele din urmă cum îi conduceau pe alții la Hristos.

Am mai mărturisit la trei persoane din cele opt case pe care le-am identificat și le-am căutat și toți oamenii aceștia au devenit activi în biserică. Putem face evanghelizarea la fel de obișnuită ca și cântarea într-un serviciu divin sau ca dărnicia la colectă când credincioșii din biserica noastră pot adeveri cu regularitate: „Prin harul lui Dumnezeu, în grupul nostru mic, noi îi chemăm și pe vecinii noștri. Am avut privilegiul să-i conducem la Hristos și să-i botezăm.”

Adevărul este că exemplul nostru devine normă fie că este bun sau rău. Nu poți conduce pe alții în ceea ce tu însuți nu trăiești. Nu este nicio problemă să recunoști că te lupți în domeniul acesta dacă acesta este cazul. Găsește un pastor sau un laic evlavios care este eficient în împărtășirea lui Hristos și ai smerenia să ceri ajutor.

In al doilea rând, trebuie să-ți faci timp pentru evanghelizare.

Marea Însărcinare nu este Marea Sugestie. Trebuie să fie o prioritate.

Noi toți suntem ocupați. Dar toți avem aceleași 24 de ore într-o zi și toți avem timp să facem ce este cel mai important. Evanghelizarea trebuie să fie o prioritate.

Iată ce descoperi când o adunare trece printr-un studiu ca Dezvoltarea naturală a bisericii sau Biserica transformatoare: sunt de obicei două domenii care au nevoie de îmbunătățiri serioase. S-ar putea să fie rugăciune și evanghelizare, sau ar putea fi părtășie și evanghelizare; evanghelizarea aproape întotdeauna trebui să fie un aspect prezent.

Dar adunările în mod obișnuit răspund la aceasta nevoie desemnând un comitet sau un grup care să ajute la creșterea părtășiei sau vieții de rugăciune a bisericii. Evanghelizarea este slabă, dar în mod consecvent bisericile se ocupă de cealaltă problemă mai urgentă decât de evanghelizare. Oamenii vor spune, „Ei bine, evanghelizarea este slabă, dar noi trebuie să creștem părtășia.” Și astfel evanghelizarea nu este o prioritate.

Pentru a ajuta prioritizarea evanghelizării, găsiți pe aceia din biserica dumneavoastră care sunt evangheliști. Nu „găsiți pe acei cu darul spiritual al evanghelizării.” Nu există darul spiritual al evanghelizării în Biblie. Cercetați și vedeți!

Oamenii pot folosi aceasta ca scuză: „Eu nu am acel dar.”

Totuși, există evangheliști pe care Dumnezeu îi dă ca să-i echipeze pe credincioși (vezi Efeseni 4:11), dar toți cei ce sunt ai lui Dumnezeu sunt chemați să facă evanghelizare. Prin „evangheliști,” eu mă refer la acei oameni pe care Dumnezeu i-a pus în biserica dumneavoastră care au pasiune pentru evanghelizare și nu mă refer la acei predicatori pe care îi aducem la întâlnirile de trezire primăvara și toamna pe care îi numim evangheliști.

Fiecare biserică are acest fel de evangheliști pe care i-am descris. Atunci când îi identificăm de obicei le spunem: „Mergi și fă evanghelizare.”

Mai degrabă rugați-i ca să vă ajute pe dumneavoastră ca pastor să echipați întreaga biserică ca să evanghelizeze. Găsiți un timp și un loc. Găsiți o unealtă simplă cu care să pornească la lucru. La Centrul Billy Graham noi am creat un număr de studii pe care le puteți găsi la secțiunea Resurse din website-ul nostru, unul dintre acestea fiind cursul Our Gospel Story curriculum (Povestea noastră din Evanghelie).

Învățați-i pe credincioși cum să facă evanghelizare, cereți-le s-o facă și mergeți cu ei în timp ce o fac. Nu vorbesc aici despre vizitele de marți seara, deși și acestea sunt bune. Eu vorbesc mai degrabă despre ajutorarea oamenilor să capete obiceiul de a iniția conversații spirituale care să conducă la o pasiune pentru Evanghelie și la practicarea evanghelizării în biserica dumneavoastră.

În al treilea rând, dacă sunteți pastor sau lider de biserică, predicați și învățați-i pe credincioși cum să facă evanghelizare.

Luați-vă timp să-i pregătiți pe toți în evanghelizare într-o duminică dimineața spunând: „Voi petrece astăzi 30 de minute ca să vă vorbesc despre cum să vă împărtășiți credința.” Mulți pastori din biserici evanghelice fac aceasta anual. Comunicați cu fiecare cum să facă evanghelizare și ajutați-i s-o facă.

Mai întâi, fiți dumneavoastră un model. În al doilea rând, planificați evanghelizarea în viața bisericii și faceți aceasta o prioritate. În al treilea rând predicați și învățați-i pe credincioși cum s-o facă. Richard Baxter, marele pastor puritan a spus următoarele cuvinte colegilor lui pastori:

„[Credincioșii din biserica voastră] vor simți când ați petrecut mult timp cu Dumnezeu: ceea ce este în inimile voastre va fi cel mai mult auzit în urechile lor.”1

Când ei vor vedea evanghelizarea în dumneavoastră și în prioritățile bisericii, când o vor auzi în predicile și învățăturile dumneavoastră și când o vor simți în inima dumneavoastră sunteți pe cale de a vedea evanghelizarea cum devine o parte normală a bisericii dumneavoastră. 

Ovidiu Ghiță

https://www.christianitytoday.com/edstetzer/2020/january/how-to-make-evangelism-more-normal-in-your-churchs-life.html