CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ESTE ADEVĂRUL

Când vorbim să arătăm scris ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă nu arătăm scris, nu este biblic, nu este de la Dumnezeu. Adevărul ne sfinţeşte, ne face liberi, ne luminează (Noul Testament).

Domnul ISUS HRISTOS este singurul mântuitor şi mijlocitor care ne mântuieşte, mijloceşte pentru noi şi se roagă pentru iertarea păcatelor. Vezi Faptele Apostolilor 4.12; Luca 2.11; 1 Timotei 2.5-7; Luca 23.24. Duhul Sfânt este Mângâietorul şi Duhul adevărului (Ioan 14.16,17,26).

Domnul Isus iartă păcatele, nu omul, nu oamenii. Domnul Isus vindecă orice fel de boală şi orice fel de neputinţă (Matei 9.35), Domnul Isus mântuie. Boala o dă diavolul (vezi 2 Corinteni 12.7-9). Ţepuşul în carne l-a pus un sol al satanei, ca să-l pălmuiască pe Dumnezeu s-a lăudat cu Iov. Domnul a zis satanei : “Ai văzut pe robul Meu  Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău” (Iov 1.8). Domnul a zis satanei : “Iată, ţi-l dau pe mână numai cruţă-i viaţa!””Satana a lovit pe Iov cu bubă rea, din talpa piciorului până în  creştetul capului.” Satana a ucis animalele şi copii lui Iov. Dar Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea lui de început. Domnul i-a dat îndoit decât tot ce avuse (Iov 42.10). Dumnezeu îngăduie boala şi încercarea. Dumnezeu dă şi biruinţa.

  • Despre iertare este scris în Cuvântul lui Dumnezeu.

Hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici în veacul acesta, nici în cel viitor.Aceste cuvinte le spune Isus (Vezi Matei 12.31-32, 36-37; Ioan 12.48). Isus zice :”De aceea vă spun : orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată” (Matei 12.31).

            Câteva cazuri de iertare:

  • David a scris Psalmii – cele mai frumoase poezii. Regele Poet David a fost un om ales după inima şi voia lui Dumnezeu. David când cânta la instrumentul cu coarde, duhurile rele îl părăseau pe Împăratul Saul. David l-a învins pe Goliat cu o praştie.

David a ajuns împărat  şi s-a întâmplat că a păcătuit cu Bat-Şeba, soţia lui Urie (2 Samuel 11.1-27). David a curvit cu Bat-Şeba şi a lăsat-o însărcinată, l-a îmbătat cu vin pe Urie şi l-a trimis în linia întâi de război pe Urie ca să moară.

David a fost curvar, beţiv şi ucigaş. Domnului Dumnezeu nu i-au plăcut aceste fapte a lui David.

În Psalmul 51.1-19, observăm cum David cere milă, îndurare de la Dumnezeu ca să-i şteargă fărădelegile sale, păcatele sale mari. ”Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele! Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi spijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă. Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine. Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, şi limba mea va vesti lauda Ta! Jertfe plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit : Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită” (Psalmnul 51.9-17).

David s-a pocăit şi a fost iertat de Dumnezeu. David a fost sincer, s-a recunoscut şi Duhul Sfânt nu a fost luat de la el, nici nu a fost lepădat de la faţa lui Dumnezeu.

Psalmul 51 a fost scris de David după ce intrase la Bat-Şeba. Psalmul 51 alături de ceilalţi Psalmi se cântă în Biserică.

  • Femeia păcătoasă prinsă în preacurvie (Ioan 8.1-11).

Isus a iertat pe femeia aceasta păcătoasă. Isus le spune la pârâşi :”Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Isus i-a zis :”Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” Isus i-a zis :” Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti” (Ioan 8.7,10,11).

  • Curvele (Matei 21.31,32; Luca 7.36-50).

Isus le-a zis: “Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 21.31).

  • Femeia păcătoasă (Luca 7.36-50).

Isus i-a zis femeii :” Iertate îţi sunt păcatele!” (Luca 7.49).

  • Sângele lui Isus Hristos (1 Ioan 1.7-10).

Sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăţă de orice păcat (1 Ioan 1.7). Cuvântul ”orice” cuprinde orice păcat : preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, certurile, zavistele, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, pismele, uciderile şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. La ”orice” intră toate păcatele în afară de hula împotriva Duhului Sfânt. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune orice păcat. La fel şi Isus ne spune orice păcat se va ierta, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertată. Unii creştini spun că păcatul curvia nu se iartă. Ei nu pot să arate scris, deoarece nu scrie aşa ceva în Cuvântul lui Dumnezeu. Ei nu au temei adevărul, ci viclenia, necurăţia, minciuna şi rătăcirea.

Hoţii, curvarii, mincinoşii nu moştenesc Împărăţia lui Dumnezeu (Noul Testament). Aceştia sunt specialişti în aşa ceva şi nu se căiesc, nu se pocăiesc, nu vor să se întoarcă la Dumnezeu. Ei se împotrivesc ca unul din cei doi tâlhari de pe cruce.

David, femeia păcătoasă, curvele s-au căit şi pocăit. Numai aşa prin căinţă, pocăinţă, mărturisire de păcate, Isus te iartă şi te curăţă în Sângele Său, de orice păcat. Numai prin Isus poţi ajunge la Dumnezeu (Ioan 14.6).

Isus pe cruce zicea : ”Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23.34). Isus s-a rugat lui Dumnezeu pentru ucigaşii care l-au răstignit şi omorât. Chiar pentru păcătoşii criminali? Da, aşa scrie în Cuvântul lui Dumnezeu. Isus iartă păcătoşii care vin la El.

  • Păcatul mândria este mai mare decât păcatul curvia.

Vezi Psalmul 19.13 : Mândria este păcat mare. Diavolul în cer se numea Lucifer şi nu a curvit, ci era plin de mândrie. Diavolul s-a înălţat mai presus de Dumnezeu şi a fost aruncat jos pe pământ ca un fulger.

            Iată, păcatul mândria este mai mare decât curvia şi uciderea. ”Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har” (1 Petru 5.5); ”Când vine mândria, vine şi ruşinea, dar înţelepciunea este cu cei smeriţi” (Proverbe 11.2); ”Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii. – ” (Vezi Isaia 14.1 – 23; Ezechiel 28.1-19).

  • Bârfa (clevetirea) este în Biserică de la amvon, acasă, pe stradă, în societate, în ţară.

”În cortul lui Dumnezeu şi pe muntele Lui cel Sfânt locuieşte cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă. Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu aruncă ocara asupra aproapelui său” (Vezi Psalmul 15.1-5).

Când spui adevărul din inimă, nu înseamnă bârfă. La mulţi nu le place adevărul şi amestecă paiele cu grâul şi spun că de ce bârfeşti sau vorbeşti de rău. Ei în public vorbesc lucruri nebiblice, care nu sunt scrise în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu suferă să-i îndrepţi, să-i mustri, să-i înveţi în Cuvântul lui Dumnezeu. Au alte învăţături omeneşti, nu de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Ei motivează că aşa trebuie spus ca oamenii să nu curvească. Dar dacă vorbeşti cuvintele lui Dumnezeu (1 Petru 4.11), nu este mai bine, ci strici sau treci peste ceea ce este scris cum fac cei mai mulţi … Trebuie spusă învăţătura curată, sănătoasă şi adevărată având acelaşi duh de credinţă potrivit cu ceea ce este scris.

Isus când lupta cu diavolul spunea :”Este scris!” Înapoia Mea, satano! (Luca 4.4,8).

  • Conducerea Bisericii

Prezbiterii şi diaconii trebuie să îndeplinească toate condiţiile scrise în Cuvântul lui Dumnezeu. Unii prezbiteri îndeplinesc doar o singură condiţie, iar celelalte condiţii necesare nu pot să le îndeplinească. De ce îi ordinează pe aceştia? Ei nu sunt în stare să înveţe pe alţii, nu sunt în stare să-şi cârmuiască bine pe cei din casa lor, nu stau împreună cu soţia (nevasta) ci despărţi (nu vorbesc unul cu altul), unul stă într-o casă, iar soţia lui stă în altă casă, fiind lipsă unitatea şi părtăşia. Copiii unor prezbiteri nu sunt întorşi la Dumnezeu, nu sunt credincioşi, ci se împotrivesc şi fac ce face lumea cu poftele lumeşti. De ce au acceptat să fie ordinaţi prezbiteri şi ei nu împlinesc cu fapta toate condiţiile din Cuvântul lui Dumnezeu? Există motive? Toate motivele nu sunt biblice ale celor ce nu îndeplinesc toate condiţiile scrise în Cuvântul lui Dumnezeu.

Iată ce scrie în Cuvântul lui Dumnezeu (condiţiile) :

 ”Episcopul trebuie să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii, să nu fie beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată civiinţa. Căci, dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului. Trebuie să aibă şi o bună mărturisire din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului” (1 Timotei 3.1-7).

Prezbiterul trebuie să fie fără prihană, bărbat al unei singure neveste, având copii credincioşi, care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare. Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană, nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav, ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat; să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să înfrunte pe potrivnici” (Tit 1.5-9).

”Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios” (1 Timotei 5.8). Pavel îi scrie lui Timotei să nu se grăbească să-şi pună mâinile, ci să-i cerceteze mai întâi.

Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor” (1 Timotei 3.12).

  • Vorbirea să zidească în Biserică , nu să fie aramă sunătoare, chimval zângănitor sau să sune în gol făcând zgomot.

Apostolul Pavel menţionează că :” Dar în biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă ” (1 Corinteni 14.19).

  • Vorbirea în alte limbi dacă nu zideşte în Biserică, este doar zgomot. Cine vorbeşte în altă limbă, vorbeşte lui Dumnezeu, cu duhul, el spune taine, căci nimeni nu-l înţelege (1 Corinteni 14.2). Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi (1 Corinteni 14.4). Cine proroceşte zideşte sufleteşte Biserica (1 Corinteni 14.4). Cine proroceşte, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângâiere (1 Corinteni 14.3).

Unii creştini mulţumesc foarte frumos lui Dumnezeu, dar ceilalţi nu rămân zidiţi sufleteşte. Dacă spun taine lui Dumnezeu, de ce fac zgomot şi de ochii oamenilor? Taine lui Dumnezeu înseamnă numai între tine şi Dumnezeu să se ştie ce spui, oamenii nu înţeleg şi nu se pot zidi. Aceasta este rânduiala Bisericii pusă de către Apostolul Pavel. La unii nu le place ordinea, rânduiala, ci neorânduiala. Aceasta este realitatea, acesta e adevărul. Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu şi ce fac ei este după poftele lor, pozând în rugăciune de ochii oamenilor.

  • Alergarea, lupta, jocurile de obşte, premiul, cununa le găsim în sport, nu la aprozar. Apostolul Pavel alerga şi lupta cum aleargă şi luptă sportivii pentru un premiu, o cunună, dar Pavel ne îndeamnă la premiul chemării cereşti, la o cunună care nu se vestejeşte (Noul Testament).

Cel mai mare evanghelist de talie mondială Dr. Billy Graham a spus : ” În America, cei mai eficienţi evanghelişti şi misionari sunt sportivii.” Billy Graham a fost înainte sportiv.

Isus a murit şi a înviat pentru toţi oamenii şi pentru sportivi ca să-i mântuiască şi să le dea viaţă veşnică. Unii zişi creştini nu acceptă aşa ceva, ci cârtesc, şovăiesc, vorbesc de rău şi bârfesc sportivii.

Rugaţi-vă pentru toţi oamenii şi pentru toţi sportivii care se supun regulilor şi se poartă aspru cu trupul lor, pentru a alerga şi lupta după rânduieli (reguli) să cucerească premiul (cununa).

Apostolul Pavel dă exemplu alergarea, lupta, jocurile de obşte pe care le practică sportivii. Dacă la unii nu le place înseamnă că nici pe plan spiritual comparativ cu sportivii, ei nu aleargă bine şi până la capăt, nu luptă lupta cea bună şi dreaptă a credinţei pentru cununa care nu se vestejeşte, premiul chemării cereşti. Dumnezeu să îi lumineze.

  • Când posteşti să nu trâmbiţezi ca fariseul care spunea că el este sfânt, el posteşte, el are fapte bune şi e bun. Păcătosul a spus :” Ai milă de mine, Doamne, că sunt păcătos”. Isus a spus că rugăciunea păcătosului a fost ascultată. Adevăratul post – vezi Isaia 58.1-14.

Produse de post nu există, sunt înşelăciuni omeneşti. Sunt produse dietetice. Când posteşti nu trebuie să mănânci nimic, nici apă să bei, până după asfinţitul soarelui. Când faci milostenie să nu ştie stânga ta ce face dreapta pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns şi Tatăl tău care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Când faci dărnicie să dai cât ai hotărât în inimă, cu bucurie, nu cu părere de rău. Cel mai bun loc de rugăciune este odăiţa ta (Noul Testament).

Prof. Dr. ŞTEFAN DONCEA,

             Teolog şi scriitor

            Timişoara, Decembrie 2013