De ce ne face Becali de rusine?

Claudiu IgnutaGigi Becali. Un personaj necioplit și controversat dar căruia îi place să iasă în evidență prin binefacerile lui. Noi știm că astfel de oameni, care se laudă cu faptele lor, și-au luat deja răsplata pe acest pământ. Dar oare ce legătură să fie între noi, copiii Domnului și un astfel de caracter?

Înainte însă de a răspunde la această întrebare, dați-mi voie să clarific un aspect. Bazat pe cuvintele Domnului Isus, care a spus că „după roadele lor îi veţi cunoaşte”, în textul din Matei 7:16-20, știm că din trăirea lui și modul în care batjocorește Numele Domnului prin cuvintele murdare folosite, nu vedem vreun  rod al unei relații personale a lui cu Dumnezeu. Dar scopul articolului nu este acela de a arăta cât de departe de Dumnezeu este el, cu fapta, ci va fi dezvăluit în rândurile de mai jos.

Aseară, după meciul Stelei, mulți români au sărbătorit calificarea echipei Steaua în optimile Europa League. După terminarea partidei, în mod normal a fost adus pentru interviu patronul echipei, dar a fost un lucru care m-a șocat la Gigi Becali, deși l-am auzit de multe ori vorbind despre religia lui și folosind numele Isus Cristos cu privire la meciuri și știm că acum câțiva ani chiar a adus un sobor de preoți să sfințească stadionul Ghencea sau laudele sale cu privire la cât de religios este. Totuși, aseară, ceea ce s-a întâmplat în direct la Digi Sport 1 nu a fost altceva decât proclamarea numelui lui Cristos și a suveranității Sale chiar din gura unuia care trăiește în fărădelege.

Eu am văzut prin întâmplarea aceasta nici mai mult nici mai puțin decât împlinirea cuvintelor Domnului Isus din Luca 19:40, care a spus: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.” Ce se întâmplă astăzi este următorul fapt: creștinii au încetat să mai proclame numele Domnului, iar Dumnezeu ca să îi facă de rușine a ales, în Suveranitatea Sa, să Își proclame Numele prin gura unuia care de fapt nu este vrednic să-L rostească. Dar Dumnezeu este Suveran și face ce vrea.

M-am tot gândit, după ce am văzut interviul, oare este Domnul onorat în fața românilor prin cuvintele care au fost rostite despre El? Răspunsul a venit prin a-mi fi îndreptate gândurile spre acei predicatori care deși trăiesc în păcat, Dumnezeu se folosește de ei pentru a mântui oameni. Cuvintele lui Becali, sau ale acelor predicatori, nu îi vor mântui, dar vor face ca Domnul să fie înălțat. Veți comenta probabil, chiar și prin gura unuia ca Becali? Dar cine suntem noi să-i spunem Domnului prin gura cui să fie înălțat?

Problema este următoarea: când oamenii se uită la noi și văd ceva diferit și ne întreabă de ce suntem altfel, avem noi curajul să proclamăm cu îndrăzneală numele Lui  fără rușine. Becali a făcut asta în fața întregii țări, și nu-și trăiește credința (ci o religie), nu are o relație personală cu Dumnezeu și totuși nu îi este rușine de Numele Domnului. Este adevărat că și cei din platou l-au luat peste picior, după ce a plecat, dar el a vorbit cu convingere și îndrăzneală despre Cristos. Cred că ar trebui ca acest lucru să ne rușineze, să ne facă să ne pocăim și să știm că noi, care suntem „trimişi împuterniciţi ai lui Hristos” să avem îndrăzneala să-L proclamăm pe Cristos cu toată puterea, știind ce a făcut pentru noi și de unde ne-a scos. Rușinea aceasta nu trebuie să ne inhibeze, ci să ne motiveze, știind că noi, spre deosebire de alții, nu folosim Numele Domnului ca pe o formulă magică, în care Domnul e obligat să facă ce îi cerem noi; ci folosim Numele Domnului ca să arătăm cât de mare și minunat este El și mai apoi să ne punem cu totul la dispoziția Lui și să spunem: „vorbește Doamne, căci robul Tău ascultă”.

 Claudiu Ignuța