Despre principii și rânduieli la evanghelicii români…

De prin anii 90 ne-am obișniut să-i tratăm cu dispreț pe ce aflați în poziții de autoritate. Am învățat să facem glume despre ei, ca despre blonde sau polițiști. Apoi, unii ne-au spus că nu avem nevoie de ei, că e spiritual să-i criticăm, să-i bârfim, să-i jignim pentru că suntem în democrație și pentru că, nu-i așa, putem.

Acum, oricând se ivește ocazia, iar dacă nu se ivește o creăm, ne arătăm disprețul față de cei care ne conduc. Dar disprețul nostru față de anumite poziții de autoritate este disprețul față de principii și rânduieli. Noi disprețuim principiile. Doar ipocrizia ne oprește să recunoaștem că nu ne plac rânduielile. 
 
Desigur, suntem apărători înfocați ai rânduielilor, când e vorba de fețe care nu ne plac. Atunci devenim justițiari și vrem sânge, dăm sentințe definitive și apoi plecăm la culcare cu conștiința împăcată. Dar, cum se întâmplă să fim noi trași la răspundere, primul gest e să “sunăm un prieten” sau să facem bășcălie de cei aflați în poziții de autoritate, doar, doar atragem disprețul celor mai mulți.
 
Suntem plini de avânt justițiar când e vorba să îi punem la punct pe alții sau când ne dăm de ceasul morții să scoatem paiul din ochiul altuia, dar devenim brusc afectați când e vorba de propria persoană. Vrem respectarea principiilor, suntem împotriva abuzurilor, dar de ce atâta grabă când suntem noi cu musca pe căciulă?
 
Pe noi, despre evanghelicii români vorbesc, nu ne va ucide corupția din societate. Nu va apuca. Nu ne va ucide nici ideologia de gen, nici avântul homosexualității sau al corectitudinii politice. Nu ne vor ucide nici rătăcirile doctrinare îmbrățișate de prea mulți în ultima vreme. Vom fi striviți de ipocrizie, suficiență și aroganță. Iar pe unii ne va ucide ignoranța și prostia.
 
Samy Tuțac