Dragostea – “Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, … ” (Galateni 5: 22)

cocarteuCând Duhul Sfânt îşi face lucrarea într- un om, se întâmplă acolo miracole dumnezeieşti. Natura veche este schimbată cu una nouă, înclinaţiile vechi sunt eradicate si lucrăm cu daruri duhovniceşti, iar roadele noastre sunt roade provenite din trăsăturile lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu este desăvârşit în dragoste, în bunătate, în credincioşie, în îndelungă răbdare. Aşadar, după modelul Lui, încercăm să rodim si noi. 

Roada Duhului Sfânt ne face remarcabili, ea ne evidenţiază ca fiind cu adevărat oameni din familia lui Dumnezeu. Cine este din Dumnezeu rodeşte, cine nu rodeşte nu este din Dumnezeu. Bineînţeles, vorbim de roada neprihănirii.

Primul rod prezentat de apostolul Pavel este dragostea. Inspirat fiind de Duhul Sfânt, aşează dragostea pe poziţie de superioritate. Ce este dragostea ? Cum poate fi definită în lumina Sfintei Scripturi ?

Mai întâi, ea trebuie vazută ca un sentiment duhovnicesc

Ce înseamna lucrul acesta ? Orice om se naşte cu capacitatea aceasta de a iubi. Da, este potenţialul si resursa noastră nativă. Toţi oamenii, prin naştere, îşi dezvoltă mai mult sau mai puţin puterea de a iubi. Numai că, atunci când ne schimbă Dumnezeu dragostea noastră capătă valenţe şi dimensiuni noi. Noi nu iubim doar când suntem iubiţi, ci şi atunci când suntem urâţi. Noi nu iubim doar declarativ, ci o facem chiar şi prin jertfă. Noi nu iubim doar într-o dimensiune a cărnii, ci si într-o manieră cristică. De aceea, ceea ce face diferenţa între obişnuitul sentiment al dragostei trupeşti şi sentimentul duhovnicesc este tocmai schimbarea radicală produsă în noi. Ce minunat este să ştii că a amplificat Dumnezeu dragostea în păcătosul mântuit.

In al doilea rând, ea trebuie văzută şi ca o motivaţie desăvârşită.

Spunea apostolul Pavel in 1 Corinteni 16: 14: “Tot ce faceţi, să fie făcut cu dragoste.” Ea trebuie să fie forţa care declanşează tot ce vrem să facem, să spunem, să gândim. Numai atunci parcursul nostru bun de altfel, va fi primit. Să putem iubi ce facem si să putem iubi pe cei cărora le facem. In această ecuaţie spirituală, necunoscuta este partea motivaţională a fiecaruia dintre noi care trebuie să fie pusă sub analiza Cuvântului lui Dumnezeu si a Duhului Sfânt. Odata ce este corectată potrivit standardelor lui Dumnezeu, vom fi primiţi în partea văzută a lucrului nostru.

In al treilea rând, ea trebuie văzută şi ca o declaraţie cu.

Iubind noi declarăm, mărturisim în favoarea noastră şi a lui Dumnezeu. Mântuitorul spunea că “…prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei…” Aproape că nu ni se cere să strigăm în gura mare că suntem ai Domnului, doar trebuie să iubim şi va fi deajuns. Dar şi asta, uneori este atât de greu de făcut. E lupta cu orgoliul personal, cu ambiţiile de tot felul, poate chiar cu duhul de revanşă în fire….şi uite aşa pierdem în angajamentul nostru de a câştiga lumea pentru Hristos. A pune la punct relaţii de dragoste pentru propria ta viaţă, înseamnă a fi cu mult înaintea altora. Ştiţi de ce ? Pentru că cei mai mulţi urăsc ! Doamne, ai milă de noi si toarnă din dragostea Ta în fiecare dintre noi.

Fraţii mei, suntem doar atât cât iubim. Iubim puţin, puţin suntem. Iubim mult, mult suntem !

Pastor Ioan Cocîrţeu