Este sau nu este şi treaba noastră?

După logica multor creştini, nu este treaba noastră ce se întâmplă în sfera publică. Ei sunt de părere că “Dumnezeu ridică pe unii, tot El coboară pe alții, iar noi trebuie doar să ne vedem de treabă şi să ne rugăm”… 

Dacă e să ne conformăm acestei mentalități, atunci nu este treaba noastră nici să votăm, ca nu cumva să “încurcăm” planurile Domnului de a ridica pe unii sau coborî pe alții, nici să avem aleşi în funcțiile publice ca să ne reprezinte valorile şi principiile, nici să ne spunem părerea cu privire la derapajele din societate, nici să mărşăluim pentru apărarea valorilor (ex. “Marşul pentru viață”), nici să tragem autoritățile de mânecă atunci când asistă pasivi la nedreptate (ex. cazul Bodnariu), etc.

Ce ar fi însemnat dacă şi înaintaşii noştri ar fi interpretat supunerea față de autorități ca una orbească şi fatalistă? Petru, Ioan şi ceilalți au predicat public în ciuda amenințărilor; biserica primară s-a împotrivit sistemului roman idolatru argumentând autoritatea lui Hristos; apologeții i-au confruntat chiar şi  pe împărați cu derapajele lor; Luther, Calvin, Zwingli au susținut reforma în ciuda reacției autorităților; sute de mii de creştini români au acționat “ilegal” practicând sau răspândind Evanghelia sub regimul comunist…şi exemplele ar putea continua.

Nu întotdeauna ce este legal este şi moral, iar noi suntem chemați să facem diferența şi să acționăm în consecință.Chemarea noastră universală este să fim sare şi lumină: sarea nu e sare pentru ea însăşi, ci când e folosită, iar lumina nu ajută la nimic dacă e acoperită. Tocmai de aceea trebuie să ieşim dintre ziduri şi să spunem clar: modul în care se dă direcția societății în care trăim e şi treaba noastră – suntem cetățeni responsabili şi ne interesează moştenirea pe care o lăsăm generației care vine după noi! 

Pe unii îi reduce la tăcere frica de represalii; pe alții îi frânează lehamitea că orice am face nu se schimbă nimic; pe cei care s-au compromis îi trage în jos mărturia stricată, sau, mai rău decât toți aceştia, sunt cei cărora nu le pasă decât de ei şi de interesele lor personale.

Nici una din aceste situații ne aduce perspectiva unei schimbări.Schimbarea începe odată cu rugăciunea, care este fundamentală, dar care fără acțiune este ca o pasăre ce vrea să zboare cu o singură aripă! Este treaba noastră să ne rugăm…dar să şi acționăm!

#rugăciune #acțiune.

Florin Iosub