Festivalul Sperantei inca misca inimi

Pînzariu Gabriel Mă numesc  Pînzariu Gabriel şi am 21 de ani. M-am născut într-o localitate din judeţul Iaşi. Nu am avut o copilărie prea fericită deoarece în familia în care am crescut se consuma alcool, erau certuri si multe alte lucruri neplăcute. La vârsta de 12 ani, părinţii mei s-au desparţit. Trei ani mai târziu tatăl meu a decedat. Acest lucru a fost o pierdere foarte mare pentru mine. Rămas cu mama acasă, s-a hotărât sa meargă in străinatate să lucreze pentru a mă întreţine la şcoală. Eu eram cel mai mic din familie, mai aveam două surori şi un frate (vitreg). Mama a plecat în stăinătate şi acolo s-a recăsătorit şi nu am mai avut o legătură strânsă. Am fost nevoit să lucrez ca să mă pot întreţine. Terminasem clasa a IX-a şi un verişor m-a chemat să lucrez in Timişoara. Am venit şi in timpul vacanţei de vară am lucrat cu verişorul meu. La terminarea vacanţei, verişorul meu, mi-a propus să-mi continui studiile. M-am înscris la Liceul Auto din Timisoara.

După putin timp, verişorul meu a plecat  într-o altă localiatate. Rămas singur mi-a fost foarte greu; nu cunoşteam pe nimeni, nu aveam nici un sprijin financiar, nu aveam o familie in care să ma bucur şi să mă simt iubit. Începusem să lucrez la o spălătorie auto ca să-mi pot plăti internatul. In internat am cunoscut un băiat care imi spunea despre Isus. Am auzit despre Festivalul Speranţei şi alături de colegul meu şi familia lui am mers la Festival. Auzisem că vor veni cântareţi din mai multe ţări şi un renumit pastor. Fusese un program extraordinar. In centru la tot ceea ce s-a facut (mărturii, cântari ) era Domnul Isus, care poate salva vieţi, care îi pasă şi de orfani şi de puşcariaşi şi chiar de cei cu handicap. Îmi aduc aminte  cu drag că era un grup de oameni surdo-muţi care puteau să afle şi ei despre Isus. Se vorbea despre speranţă, despre  dragoste, mântuire. M-a impresionat mărturia fratelui Vasile Tofan, care spunea că în puşcărie l-a primit pe Mântuitorul Isus Hristos. Aceste mărturii m-au făcut să mă întorc şi să mă uit în viaţa mea şi într-adevar lipsea ceva foarte important, mântuirea, Domnul Isus. Înainte de acea zi eram un copil trist, nu vedeam o importanţă a vieţii mele. Dar acea zi urma să fie un nou început, o nouă viaţă.

După un program de închinare, în care m-am simtit copleşit, a urmat predica fratelui Franklin. El predicase despre fiul risipitor şi modul în care tatăl îşi primeşte fiul cu dragoste acasă. Mi-am deschis inima înaintea lui Dumnezeu, mi-am mărturisit păcatele şi L-am primit pe Domnul Isus ca Domn si Mântuitor al meu. Mulţumesc Domnului pentru acea zi. Muţumesc pentru acei oameni, care au organizat acel minunat eveniment. Ştiu că nu numai pentru mine ci pentru mulţi Festivalul Speranţei a însemnat un nou început, o noua viaţa, alaturi de Mantuitorul. Au trecut patru ani de atunci, acum sunt un om plin de bucurie, nu mă mai consider acel copil lipsit de  importanta si trist. Mă bucur de fiecare zi şi dau slavă Mantuitorului meu. Acum şi eu pot spune altora despre Domnul Isus, despre dragostea Aceluia care a murit pe cruce pentru omenire.Ceea ce s-a intamplat la Festival m-a determinat sa ma dedic lucrarii lui Dumnezeu.Acum sunt student la Institutul Teologic Baptist din Bucuresti.Visul meu este sa predic Evanghelia multor oameni.

Pînzariu Gabriel