Frica de a-ți asuma gândurile

Geneza 18:11-15, 2 Corinteni 10:5


Multe dintre gândurile noastre nu le rostim niciodată și nici nu cred că e sănătos să o facem. De altfel, după cum nu putem opri păsările să zboare pe deasupra capului nostru, dar putem să le oprim să-și facă cuib în capul nostru, tot așa nu putem să controlăm gândurile care ne surprind uneori, dar nu trebuie să le permitem să sălășluiască în mintea noastră. Și totuși ce-i de făcut dacă ne surprindem cu gânduri ciudate ca și Sara, care gândea logic, uman că vremea ei a trecut și, primind vestea nașterii unui copil la vârsta menopauzei, “a râs în sine”. Problema nu era că a râs, și soțul ei Avraam auzind vestea nașterii supranaturale a râs și el (Geneza 17:17). Deci problema Sarei era că a refuzat să-și recunoască gândul care ascundea necredința ei într-un Dumnezeu care face minuni oricând dorește, putând să suspende legile naturii pe care El le-a instaurat. Sara a negat “căci i-a fost frică”. Asumă-ți gândurile, negarea lor nu rezolvă problema, Dumnezeu cunoaște gândurile tale, iar dacă aceste gânduri sunt rele, trebuie să le mărturisești Domnului și să te pocăiești de ele. Așa se rezolvă problema, negarea lor nu este o soluție.

Rugăciune: Dumnezeule mare, știu că îmi cunoști gândurile, de aceea doresc ca potrivit învățăturii din 2 Corinteni 10:5 orice gând să-l fac rob ascultării de Hristos. Recunosc că sunt încercat cu gânduri negre, păcătoase (enumeră-le pe toate, dacă este nevoie fă o listă cu ele) și doresc să fiu eliberat de aceste gânduri prin puterea Duhului Sfânt. Te rog curățește-mă în sângele Domnului Isus, spală-mi gândurile, intențiile, motivațiile și fă-mă curat ca un diamant. Amin!

Remus Runcan