Hei Dima, unde mergi?

Căci Dima din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit, şi a plecat la Tesalonic

(2 Timotei 4:10a)

Pavel tocmai ne-a povestit despre viaţa sa. El a fost un ostaş Credincios. A fost un om adevărat pentru Domnul. El aştepta timpul răsplătirii sale. I-a spus lui Timotei că Dima îl uitase. Ce triste sunt aceste cuvinte care-l descriu pe Dima. Cuvântul lui Dumnezeu se referă la acesta de trei ori. Pavel scrie că el, Dima, îl uitase sau că părăsise slujirea Domnului alături de Pavel. Există aici povestea unei tragedii. În Filimon 24 el este listat printre grupul de bărbaţi pe care Pavel îi numeşte tovarăşii săi de lucru. În Coloseni 4:14 el este menţionat fără vreun alt comentar. În 2 Tim 4:10 este arătat motivul părăsirii şi anume „dragostea pentru lumea de acum.” Unii comentatori l-au numit dezertor. Avem aici istoria unei degenerări spirituale. Încetul cu încetul titlul său de onoare devine un nume al ruşini. Nu putem spune cu siguranţă dar putem deduce. Se poate că el începuse să-l urmeze pe Cristos fără a socoti preţul. Există un fel de evanghelism care proclamă: Acceptă-l pe Cristos şi vei avea odihnă, pace şi bucurie.” Într-un sens este adevărat dar este de asemenea adevărat că atunci când Îl acceptăm pe Cristos încep şi necazurile noastre. Se pare că Dima a intrat în biserică într-un moment de emoţie fără a se gândi la ce-l aşteaptă: persecuţie, jertfă, singurătate, închisoare. El a abandonat pentru că nu s-a gândit niciodată la acestea. Probabil că asupra lui s-a mai abătut şi povara anilor care ne iau idealurile, ne coboară standardele şi nu mai putem învinge. Se mai poate ca el să fi iubit comfortul mai mult decât pe Cristos, că a iubit calea uşoară mai mult decât pe cea care l-ar fi condus mai întâi spre o cruce şi apoi spre stele. Cât de mulţi dintre semenii noştri nu sunt ca el! Aş dori în cele ce urmează să-i punem câteva întrebări. Ele sunt valabile pentru toţi cei ce-L părăsesc pe Domnul fără nici un temei după cum spunea profetul Ieremia: „Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta, şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să n-ai nicio frică de Mine, zice Domnul Dumnezeul oştirilor.” (Ier. 2:19)

Prima întrebare pe care i-am pune-o ar fi:

1. NU ŞTII CĂ DOMNUL A SUFERIT ŞI A MURIT PENTRU TINE?

          Lumea distruge realitatea acestui fapt. Aceasta este păcătoasă şi rea. N-are nimic de oferit care să dureze. Tot ceea ce este în lume nu este de la Dumnezeu. Pofta trupului şi a ochilor, şi mândria vieţii nu sunt de la Dumnezeu. Pe bună dreptate dădea şi apostolul Ioan îndemnuri în acest sens în prima sa epistolă sobornicească: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2:15-17).

          Lumea şi păcatul răcesc inima celui mântuit. Căci tocmai acest lucru îl sublinia şi Domnul Isus: „Şi din pricina fărădelegii, dragostea celor mulţi se va răci” (Mat. 24:12).

          Dima a iubit lumea de acum. Lumea oferă plăcere temporară. Ea este trăită scurt.

          Isus a suferit şi a murit pentru noi. El a îndurat crucea şi a suferit ruşinea. Autorul epistolei către evrei ne îndeamnă: „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evr. 12:2). Trebuie de asemenea să avem consideraţie pentru El şi suferinţa Lui ca să nu ne pierdem inima: „Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre”(Evr. 12:3).

          Isus a suferit pentru noi, după cum scria apostolul Petru: „Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui” (1 Petru 2:21). „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi” (1 Petru 2:24). El a suferit ruşine şi respingere. A fost bătut şi scuipat. A fost luat în batjocură, răstignit la Calvar. A fost uitat de Tatăl său. „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Cor. 5:21). Pavel a vrut să-l cunoască pe Isus în puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Sale şi să se refacă asemenea cu moartea Lui. (Fil. 3:10).

          A doua întrebare este:

II. NU ŞTII CĂ EXISTĂ O LUCRARE PENTRU TINE DE FĂCUT?

          În lume vei sluji Diavolului. Din momentul în care lumea este păcătoasă vei care se întorc în lume şi la căile ei slujesc Diavolului. Noi nu trebuie să acceptăm membrii noştri ca să fie membrii ai fărădelegii. Căci se întreba apostolul Pavel: „Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum” (Romani 6:13). Tot Pavel arată că putem fi robi ai păcatului: „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” (Ro. 6:16). Diavolul lucrează prin natura trupească a celor mântuiţi. Pavel apela la efeseni pentru a se îmbrăca cu întreaga armătură a lui Dumnezeu pentru a rezista Diavolului: „De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul” (Efes. 6:13). Diavolul nu poate să ia sufletul celor mântuiţi, Dar el poate distruge influenţa noastră şi felul în care Domnul vă foloseşte.

          Există o lucrare pentru voi de făcut. Suntem mântuiţi pentru a lucra pentru Domnul: „Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei” (2 Cor 5:14-15). „Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efes. 2:10). Există o cursă la care trebuie să alergăm: „… să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte” (Evrei 12:1b). Există şi o ostăşie care trebuie făcută (2 Tim. 2:3). Fiecare om trebuie să clădească pe temelia care este Isus Cristos: „Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia” (1 Cor. 3:12-13).

          O a treia întrebare ar suna astfel:

III. NU ŞTII CĂ LUMEA NU POATE SATISFACE?

          Lumea nu poate oferi satisfacţie. Tu eşti mântuit. Singura satisfacţie pe care o vei găsi vreodată este în Domnul Isus. Lumea oferă doar plăcere de moment. De aceea îi scria Pavel lui Timotei: „propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura” (2 Tim. 4:2). Căci va veni vremea când oamenii „Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite” (2 Tim. 4:4). Lot şi-a întristat sufletul neprihănit în cetatea Sodomei. Această cetate era plină de homosexuali care erau răi: „şi a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi” (2 Petru 2:7).

          Doar Domnul poate satisface. El satisface sufletul însetat după cum spune şi psalmistul „Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de bunătăţi sufletul flămând” (Ps. 107:9). El întâmpină puterea spirituală a poporului său. Tu eşti o făptură nouă după cum scria Pavel corintenilor: „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Cor 5:17). Bucuria ta poate fi doar în Domnul (Fil. 4:4). Nicio persoană nu poate trăi în ambele lumi. Încearcă să trăieşti ca lumea şi în acelaşi timp şi pentru Domnul şi vei fi gol şi mizerabil. Căci spunea Domnul Isus: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt; nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona” (Mat. 6:24). Noi trebuie să ne despărţim de lume. De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi” (2 Cor. 6:17).

          Cea de-a patra întrebare ar fi:

IV. NU ŞTII CĂ CEI MÂNTUIŢI AU NEVOIE DE ÎNCURAJARE?

          Lumea te va descuraja atât pe tine cât şi pe alţii. Este întotdeauna trist să-i vezi pe oameni părăsind slujirea Domnului. Mulţi din cei mântuiţ naufragiază şi îşi ruinează vieţile. Unii trebuie să facă paşi înapoi iar apoi pleacă. Aşa de mult talent, influenţă, timp şi energie sunt irosite complet.

          Oamenii lui Dumnezeu au nevoie de încurajare: „Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii…” (1 Tes 4:18). Slujirea credincioasă îi încurajează pe alţii. Toţi avem nevoie de încurajare. Personal, faptul că văd oameni care continuă în lucrarea Domnului, mă întăreşte. Nepăsarea şi slăbiciunea noastră îi va afecta pe alţii din familie sau prieteni. Noi prindem putere, mângâiere şi încurajare din părtăşia cu alţi sfinţi. Credincioşia şi stabilitatea ta vor ajuta, îndruma şi încuraja pe alţii.

          A cincea întrebare posibilă ar fi următoarea:

V. NU ŞTII CĂ SCAUNUL DE JUDECATĂ AL LUI CRISTOS TE AŞTEAPTĂ?

          Lumea distruge realitatea acestui adevăr. Nici un om nu poate şi nu va trăi pentru el însuşi. Oamenii vor trăi pentru Diavol sau pentru Domnul. Noi suntem creaturi responsabile. Vom da socoteală Domnului pentru viaţa pe care o trăim. Lumea aceasta îţi va amorţi conştiinţa ta despre acest lucru. Dragostea pentru lume sau pentru păcat vor răci inimile noastre pentru Domnul. Mat. 24:12.

          Faptele noastre vor fi judecate şi o răsplată va fi dată. Toţi cei mântuiţi vor apare la scaunul de judecată al lui Cristos. 2 Cor. 5:10. Domnul va examina faptele noastre şi va da răsplată pentru cele făcute în manieră corectă. Această judecată sigură trebuie să ne impulsioneze să trăim o viaţă numai pentru Domnul Isus. „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri” (Mat. 5:16). Moise a ales „să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire” (Evr. 11:25-26). El avea respect faţă de recompensa răsplătirii.

          În sfârşit, cea din urmă întrebare este aceasta:

VI. NU ŞTII CĂ CEI PIERDUŞI AU NEVOIE DE LUMINĂ?

          Lumea va întuneca lumina ta. Traiul lumesc va cauza altora în a se îndoi de adevărul lui Dumnezeu. Traiul lumesc va cauza altora să-şi bată joc şi să se distreze pe seama Domnului şi a slujirii Sale. Traiul lumesc te va închide faţă de mărturisirea pentru Domnul. Studiază ce a zis David în Psalmul 51:13: „Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.” Când David a comis adulter, Natan i-a spus că acesta a dispreţuit pe Domnul, legea Sa şi a dat ocazie Duşmanului să blasfemieze pe Domnul.

          Cei pierduţi au nevoie de lumină. Trebuie să lăsăm ca luminile noastre să strălucească pentru ca oamenii să poată să vadă (Mat. 5:16). Fiecare persoană mântuită poate ajunge la cei din jurul lor şi să le dea lumină. Noi trebuie să mărturisim prin a arăta, a împărtăşi şi a semăna sămânţa evangheliei altora. „Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu” (2 Cor. 5:20). Dacă nu vom merge atunci cei din jurul nostru nu vor auzi. Fi un purtător de lumină pentru Domnul. Acesta este planul Domnului pentru viaţa ta. Amin.

Dr. Tiberiu Lăpădătoni