În amintirea vărului Damian Vidoni

O mică  istorie a familiei Vidoni, în lucrarea Evangheliei


La sfârşitul secolului XIX, Damian Vidoni pleacă din Gladna Română, un sat  situat la poalele Padeşului, în zona  Banafului, înspre America. Nu ştim exact traseul, dar străbunicul vărului Damian, un om  plin de curaj, pleacă să traverseze Oceanul spre noua țară.


Tot în această perioadă doi fârdeni, Daminescu si Jurconi, se aventurează şi ei spre meleagurile americane, ajungând la Detroit. Din unele surse primite, Daminescu ajunge să fie menționat în istoria Bisericii din Detroit, a comunității româneşti din acea perioadă,  ca unul care a contribuit la  construirea clădirii bisericii. După câțiva ani amândoi se reîntorc acasă pe plaiurile Banatului şi  se implică în  lucrarea Evangheliei din cercul de misiune Fârdea.


În acea perioadă traversarea Oceanului se făcea prin două feluri de nave: cu vele şi cu nave motorizate cu motoare pe aburi. Navele cu vele făceau aproape 6 săptămâni pãnă în America, iar dacă ajungeau sa aibă probleme atmosferice, traversarea Oceanului putea să dureze şi până la 14 săptămâni.  Navele mai moderne, la sfârşitul secolului XIX, motorizate pe aburi, traversau Oceanul între 6-9 zile. 


După unele date istorice, costul biletului era în jur de 30 de dolari. O navă avea o capacitate de 1.500-2.000 de emigranți,  iar profitul era între $45,000 – $60,000 pe o singură tură,  cheltuielile de masă  fiind în jur de 60 de cenți/zi. Aceasta era perioada în care 12 milioane de emigranti aveau să ajungă în America (între anii 1870-1900). Majoritatea emigranților au venit din Nord-Vestul Europei, peste 8 milioane, iar din zona Sud-Estul Europei (în special italieni)  au venit peste 3 milioane de emigranți. 


Nu ştim pe ce drum a plecat Damian şi nici de unde a avut bani de drum, însă ştim că a avut un curaj deosebit să plece din Banat spre coasta europeană a Atlanticului cu destinația America. Nu ştim nici dacă Damian vorbea vreo limbă străină,  întrebându-ne cum a putut să se descurce să traverseze Europa. Era o vorbă prin zona Zoltului/Gladnei:  „dacă te descurci în  Luncani,  te poți descurca şi în Bucureşti”.  Din cele spuse de străbunii noştri, ştim că Damian Vidoni a lucrat în America pentru o perioadă de timp, mai tarziu întoarcându-se acasă pe plaiurile bănățene ale satului Gladna Română. Multe detalii ne lipsesc, şi curiozitatea ne împinge să ne imaginăm un bănățean descurcăreț, care nu numai că ajunge pe meleaguri americane, dar nu îşi  uită neamul şi familia, revenind la poalele Padeşului, la casa părintească. 


In America nu ştim cum s-a descurcat cu limba, cât de bine a stăpânit engleza, însă ştim două lucruri importante:  a primit pe Christos ca Domn şi Mântuitor (s-a pocăit) şi s-a întors acasă cu ceva bani. Prin anul  1902 Biserica Baptistă din Gladna Română îşi  deschide porțile. În bunătatea cerului, Damian ajunge la cunoştința mântuirii, fără să ştim prin cine şi cum, însă cert este că pocăința lui Damian este reală. Întorcându-se acasă el spune şi altora despre credința salvatoare. Astfel că Damian Vidoni este primul credincios din zona Gladnei Române. El  aduce credința din America, nu de pe plaiurile Ardealului sau de la populația germană din zona Timişoarei. Datele istorice atestă deschiderea Bisericii Baptiste din Gladna Română în anul1902, Damian Vidoni jucând un rol esențial nu numai în predicarea Evangheliei, dar şi  în construirea locaşului de închinare.


Damian Vidoni s-a  căsătorit cu Anastasia, o fată cu un nume de prințesă, iar primul lor copil se naşte pe 15 Septembrie 1898. Revenirea în țară l-a motivat să înceapă lucrarea misionară, prin predicare şi mărturia credinței. În anul 1902 pe meleagurile Gladnei Române  era  deja un număr  suficient de credincioşi baptişti care au găsit necesară construirea unei case de rugăciune. Damian  a investit din banii aduşi din America pentru construirea bisericii,  care şi astăzi se poate vedea la poalele Padeşului. 
In 1908 revista Adevărul, nr.6,  din decembrie, relatează că la Gladna Română, în data de 11 octombrie s-a ținut un botez de către  fratele Ştefan Igna din Lalaşinț (unul din pionerii credinței  baptiste din Banat).  S-au botezat 6 suflete: 1 din Gladna Română, 1 de la Curtea, 2 din Hăuzeşti şi 2 din Fârdea. La botez a fost mult popor, din 16 comune. Citirea Cuvântului a fost din Matei 28:19. Tot în acel an, istoricul Vasile Berbecar ajunge la Gladna Română să vadă lucrarea baptiştilor din zonă, unde s-a întâlnit şi cu părinții şi elevii şcolii din Gladna la o festivitate locală. 


Tot în acea perioadă, în zona Gladna Română-Fârdea, se perindă pionerii credinței baptiste cum ar fi Ştefan Igna, Mihai Cornea şi Emilian Ardelean.Datorită lucrării misionare din Gladna Română, Achim Ripan primeşte credința şi se botează în acest sat.  Ripan Achim este un personaj important, el fiind cel care a predicat Evanghelia lui Gheorghe Ciorega (Ciorogaru)  care prin 1910 ajunge să deschidă Biserica din Lugoj. Lucrarea misionară a baptiştilor din Gladna Română ajunge să fie cunoscută, mulți vizitând această zonă pentru a  asculta Cuvântului predicat, Damian Vidoni fiind pionerul baptist din cercul misionar din Gladna Română.


Primul copil a familiei Damian şi Anastasia Vidoni a fost Dumitru Vidoni, care în data de 15 August 1919 a  fost botezat în  Gladna Română de Ştefan Igna. Dumitru Vidoni avea 17 ani când l-a mărturisit pe Domnul în apa botezului. Mărturia părinților şi dedicarea în  lucrarea misionară l-au impresionat pe tânărul Dumitru care ajunge să se implice în lucrare, urmând exemplul tatălui său. În această perioadă perioada, fanfara Bisericii din Gladna Română ia amploare şi ajută lucrarea misionară din zonă. În 1922, fanfara participă, în data de 23 iuli, la Surducul Mic la  un botez cu 11 suflete,  oficiat de pastorul Ioan Covaci. Sunetul fanfarei  se auzea peste dealuri, mersul pe jos de la un sat la altul fiind singura metodă de transport. Pe la popasuri, instrumentiştii mai începeau să cânte câte o melodie, care ajungea să răsune peste dealuri şi coline. 


In 1923, în data de 10 iunie,  a fost oficiat actul botezului în Gladna Română de către fratele Stefan Igna , unde 19 suflete au mărturisit credința prin apa botezului. Paradoxal (dacă am putea spune) la Bucuresti se oficia al 4-lea botez pe 17 iunie cu 15 suflete de către Constantin Adorian. Fanfara Gladnei îşi face un renume aparte  fiind invitată la multe activități de evanghelizare sau botez. Sub conducerea dirijorului Teodor Boloşin, fanfara participă la programul de botez din data de 20 iulie la Jupâneşti, unde 10 suflete mārturisesc credința cu ocazia botezului oficiat de pastorul Emilian Ardelean. Aceasta perioadă este plină de activități misionare, Damian Vidoni si restul familiei Vidoni fiind implicați  în toate activitățile Bisericii Baptiste din Gladna Română. Lucrarea misionară a lui Damian aduce roade şi binecuvântare pe meleagurile bănățene.  


Dupa plecarea pastorului Emilian Ardelean din cercul de misiune Gladna Română s-a deschis cercul de misiune din Jupâneşti. Dumitru Vidoni (băiatul mai mare al bătrânului Damian) preia pastoratul comunității baptiste din Gladna Română. In familia Vidoni, aşa ca şi în alte familii bănățene, numele taților, bunicilor sunt purtate mai departe, din generație în generație, astfel că în familia Vidoni mai sunt şi alți Damiani, unul fiind fratele lui Dumitru Vidoni, născut în 23 septembrie 1912, fiul lui Damian şi Anastasia Vidoni.  


Fratele păstorului Dumitru Vidoni, Damian, se căsătoreşte cu Spadora care este cunoscută ca Debora. Datorită greutății de pronunțare a numelui Spadora, familie o „porecleşte” Debora.  Damian si „Debora” au avut 5 copii: Gheorghe, Simion, Dumitru, Ana si Mărioara (care  a plecat la Domnul la vârsta de 20 de ani). Gheorghe (care este şi el poreclit „George Pleasa”) s-a născut în 23 Septembrie 1932. George Pleasa se căsătoreşte cu „Eta” (care ar provine dela Elizabeta) şi au avut 10 copii. 


In această perioadă Biserica din Gladna Română creşte, multe din familii având mulți copii, toți implicați în  lucrarea bisericii, în fanfară sau în cor. Familiile Vidoni lucrează cu spor în câmpul Evangheliei, urmând exemplul părinților şi bunicilor lor. Pentru că se face confuzie in repetarea numelor, trebuie să readuc aminte că Damian Vidoni, fratele pastorului Dumitru, este bunicul vărului Damian, care poartă numele bunicului si străbunicului său.Gheoghe Vidoni (cunoscut ca George Pleasa) s-a botezat în data de 6 ianuarie, 1965, rămânând credincios lucrării în Biserica din Gladna. George Pleasa, primeste talentul muzicii, un instrumentist deosebit care putea să cânte la orice instrument de fanfară. George ajunge dirijorul fanfarei din Gladna până  când a plecat în veşnicie. Ca o paranteză istorică, tatăl şi bunicul meu erau şi ei membri în fanfara Bisericii Baptiste din Gladna Română,  martori la o mulțime de activități misionare în această zonă a  Banatului.


Damian este cel mai mare copil din cei 10 a lui George Vidoni (Pleasa) şi mătuşa Eta. Damian, mergând pe urmele înaintaşilor săi, rămâne credincios Mântuitorului său, dedicându-şi viața lucrării. A fost implicat din tinerețe în lucrarea misionară din Gladna Română, mai târziu ajungând la Timişoara unde Domnul îl cheamă să se implice în Biserica Baptistă Germană, până când Domnul l-a chemat în veşnicie. 
Restul istoriei va trebui să fie completată de copii şi  de cei care l-au cunoscut ca lucrător. 


Ca o notă de încheiere, am să explic legătura de neam între trei mari familii: Vidoni, Streian şi Obeadă, o legătură complicată şi ținută în simplitate din generație în generație. Indiferent cât de distanți suntem, noi toți ne acceptăm ca veri, din neam în neam, indiferent unde am ajuns să fim împrăştiați în lumea largă. 


Străbunica mea se numea Maria Streian, înainte să se mărite cu Emilian Obeadă, care a murit pe front în primul război mondial. Maria Obeadă a ajuns  să fie cunoscută sub numele de „mama Uța”, văduva cu 4 copii: Valeria, Ana, Ion şi Romulus. Valeria Obeadă s-a căsătorit cu Valeriu Măstecănean, iar de aici începe o nouă spiță de neam care intră în istorie. Din familia Măstecănean, ajungem să întâlnim două surori: Ana şi Eta. Eta ajunge nevasta lui George Pleasa. 


Prin „mama Uța” familia Obeadă este legată prin neam de sânge cu familia Streian.
Prin legătura Măstecănean, căsătoria lui Eta cu George Pleasa  se crează o altă legătura de neam.
Legătura dintre familia Streian şi Vidoni este făcută prin căsătoria lui Damian Vidoni cu Spadora (poreclită Debora) care provine din familia Streian, sora lui Victor (uica Hipu), Elisabeta, Aneta, Dr. Caius  şi profesorul Nicolae. 


Toate cele trei familii, Vidoni, Streian si Obeadă au legături de neamuri de la începutul secolului XX, la începutul anilor 1900. Prin aceste legaturi sunt un văr de-al lui Damian Vidoni, cel care a plecat în veşnicie să fie în prezența Domnului şi a  familiilor noastre care ne aşteaptă şi pe noi să ne întâlnim cu ei în ceruri.


Domnul să se îndure de noi toți şi  să ne dea putere să continuăm lucrarea mărturiei credinței înaintaşilor noştri.

Dr. Caius Obeadă