Iubirea nu se votează, iubirea se definește corect

„Iubirea nu se votează”, o frază frecventă în mediul online recent, frază care a și devenit sloganul protestului anti-referendum din București, de duminica trecută. Problemele acestei fraze, dibaci formulate totuși, sunt multe. Am să mă refer doar la una din ele, începând de la chiar primul cuvânt al sloganului. 

Cum definim, la urma urmei, iubirea? Ce este ea? Din punctul de vedere al Mântuitorului Iisus Hristos, „cea mai mare poruncă” a Bibliei este „să-L iubești pe Dumnezeu” cu tot ce ești și „pe aproapele tău ca pe tine însuți/însăți”. Cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu pentru om este iubirea. Dar cum poate fi poruncită iubirea? Poți porunci unui sentiment? Mai mult, această poruncă de a iubi pe Dumnezeu și oameni apare în secțiunea legislativă a Bibliei: deci, cum poate fi legalizată iubirea? Poți controla prin lege o emoție?
 
Un răspuns succint ar fi acela că, pentru Dumnezeu, iubirea nu este nici emoție, nici sentiment; ci este alegerea de-a face ceea ce este conform standardelor divine. Ar trebui să nu uităm că definirea iubirii ca sentiment este o invenție pur umană și, aș adăuga eu, relativ modernă. Astfel, Dumnezeu poruncește și legalizează iubirea, căci aceasta trebuie să fie o alegere pe viață, nu o emoție trecătoare. Această iubire, în termenii lui Dumnezeu, „nu se sfârșește niciodată”, afirmă Sfântul Apostol Pavel. „Iubirea nu se consumă.” Iată un slogan la care ar trebui să cugetăm mult mai serios, într-o societate care promovează „iubirea” egoistă sau „egoismul în doi” (în cuvintele unui proverb francez), care durează atât cât durează emoția sau interesul unuia dintre parteneri. Epidemia de divorțuri din România, inimile frânte ale partenerilor abandonați, copiii care devin victime colaterale ale separării, adulterul, neîncrederea între parteneri, etc., nu sunt altceva decât efectele dezastruoase ale unui mod profund eronat în care am definit iubirea – ca sentiment sau emoție.    
 
Sunt de acord cu observația făcută de criticii referendumului pentru definirea familiei: Biserica nu ar trebui să se implice în problemele statului. Dar oare Dumnezeu are dreptul să o facă? Prosperele civilizații europene și nord-americane s-au clădit pe temelia valorilor lui Dumnezeu. Prin contrast, marile imperii au căzut din cauza imoralității și corupției, atunci când au abandonat valorile dumnezeiești. Văzut din perspectiva lui Dumnezeu, al binelui comun și al unei societăți care vrea să continue pe fundamentul milenar iudeo-creștin, referendumul pentru familie este un act de iubire față de toți oamenii, chiar și față de cei care se consideră îngrădiți de acesta! Căci iubirea este alegerea de-a face ceea ce este conform standardelor lui Dumnezeu.
 
Am insistat, în acest articol, pe ideea definirii. Definițiile greșite, cum este definiția modernă a iubirii, pot avea consecințe tragice. Elev fiind, mă întrebam adesea de ce la fiecare început de disciplină avem câte o definiție. Sau chiar mai multe. Acum, însă, înțeleg. Nu poți începe ceva până nu îți este clar ce ai început. O abordare corectă începe cu o definiție corectă. Iar dacă definirea eronată a iubirii a făcut și face atâtea ravagii sociale, oare ce va face o definiție eronată a familiei?
 
Am fost întrebat ce va realiza acest referendum. Nu știu exact care vor fi efectele lui; dar știu importanța de a avea definiții corecte. Din nou, o abordare corectă începe cu o definiție corectă. De la acest prim pas făcut corect putem începe să reclădim societatea românească. Nu știu ce sau cât va realiza referendumul. Dar simpla nevoie de a avea definiții clare și corecte mă determină să particip la referendum și să votez „DA”!
 
Mihai Bojin, Consilier județean