Lăsați Duhul Sfânt să lucreze

Prezența lui Dumnezeu în lume și în biserică este prin Duhul Sfânt. Nu ar fi convingere de păcat, nu ar fi putere de salvare și nici dorință de sfințire fără lucrarea Lui în noi. Va fi pe pământ cât a hotărât Creatorul să-și păstreze creația, toată dinamica lucrurilor divine este generată, asistată și guvernată de El. Este epoca Duhului lui Dumnezeu pentru că ne-a fost dat să fie și să rămână cu noi în veac.

Deși este Duh, nu poate fi socotit a fi mistic. Citim despre Duhul Sfânt că este una dintre Persoanele Trinității, iar existența Sa nu are început și nu are sfârșit. A dat pricepere, înțelepciune și dar de sus multor oameni ai lui Dumnezeu din vechime. Toți aceștia nu puteau fi ceea ce au fost fără să fi fost controlați de Duhul. Domnul Isus a pretins în mod absolut că Duhul Sfânt era peste El, și aceasta s-a dovedit a fi așa prin cuvintele pe care le-a rostit, prin minunile pe care le-a făcut sau chiar prin suferința, moartea și învierea Sa. Apostolii Domnului din primul veac al erei creștine erau umpluți și călăuziți de Duhul Sfânt în predicarea Evangheliei, în îndeplinirea mandatului de misiune mondială, în datoria pe care o aveau de a da socoteală în fața autorităților vremii. Astăzi, nu poate exista creștinism fără Duhul Sfânt sau dacă este, atunci e doar o formă de religie pe care Dumnezeu o condamnă.

Creștinul are Duhul Sfânt pentru a putea fi asemenea lui Hristos. Când păcătosul se pocăiește și crede în Dumnezeu primește Duhul (Fapte 2:38), ca să fie o parte sănătoasă din Biserica lui Hristos are nevoie de Duhul (1 Corinteni 12:13), în exercitarea darurilor spirituale Duhul e acolo, iar dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor fără prezența Duhului nu ar exista (Galateni 5:22).

E năzuința noastră ca Duhul să lucreze. Să o facă prin noi și în noi. Astfel de oameni sunt numiți duhovnicești. Adică, să vorbești duhovnicește, să te rogi duhovnicește, să te îmbraci duhovnicește, să sfătuiești duhovnicește, să iubești duhovnicește…tot ce ești și tot ce faci să demonstreze că ai Duhul lui Dumnezeu în tine. Ce bine-ar fi!

Când El lipsește noi putem continua în „ale noastre”, dar mă tem că-i slujbă și nu-i chemare, că-i activitate și nu-i părtășie, că-i rațiune dar nu-i ungere, că-i religie dar nu-i credință…că-i biserică dar nu-i Hristos. Când L-ai pierdut pe Duhul Sfânt L-ai pierdut și pe Domnul Hristos!

Ai Duhul Sfânt? Lucrează în tine? Dar tu lucrezi cu El? Poți să spui și altora „…cum sunt eu, așa aș vrea să fiți și voi”?

Stai înaintea Domnului și spune-I așa: „Doamne, Duhule Sfânt, vino și în viața mea. Schimbă-mi inima, regenerează-mi mintea și dă-mi darul credinței. Vreau să te am ca și Călăuzitor al vieții mele pentru a putea fi un om plăcut înaintea Ta și înaintea oamenilor.”

Pastor Ioan Cocîrțeu