IN MEMORIAM – R.C.SPROUL (1939-2017)

L-am văzut de două ori în viața mea: odată, la Shepherds Conference în California, iar ultima dată – anul acesta, la Orlando la Conferința Națională Ligonier Ministries, organizația pe care a fondat-o și a condus-o până la sfârșitul vieții. La prima conferință, eram ochi și urechi să îl aud, să absorb pasiunea cu care vorbea despre Sola Fide. Ca unul care am citit câteva din cărțile lui, eram curios să îl văd în persoană. Avea un simț didactic înăscut. Nu m-a dezamăgit nici precizia lui teologică, nici obiectivitatea cu care a descris convingerile oponentilor teologici (a vorbit despre dogma catolică legată de salvare!), nici pledoaria lui pasionată pentru puritatea Evangheliei. La ultima conferință la care l-am vazut live, era cu masca de oxigen pe față, vorbea gâfâit, dar pasiunea lui pentru puritatea Evangheliei a rămas aceeași. I-am simțit-o din plin la sesiunea de Q&A și în câteva alte intervenții din timpul conferinței.

Ce legătură poate exista între un pastor baptist din România și un venerabil veteran evanghelic, un teolog prezbiterian american dintr – o altă generație? De ce simt la acest moment să aduc un omagiu acestui om? Pentru că, în suveranitatea Sa, Dumnezeu S-a folosit printre alții și de R.C.Sproul pentru conturarea mai clară a unor convingeri fundamentale legate de Evanghelie în viața mea. Nu voi putea niciodată adopta poziția pedobaptistă a lui R.C., nici unele convingeri ale sale legate de eclesiologie sau escatologie, dar în ce privește concepția despre Dumnezeul triunic, Sproul m-a învățat pe mine și pe mulți alții că avem un Dumnezeu măreț, suveran și sfânt care merită toată închinarea și adorarea pe care o ființă răscumpărată este în stare să I-o aducă. Cartea Holiness of God (Sfințenia lui Dumnezeu) m-a captivat realmente și m-a urmărit prin mesajul ei până astăzi. De atunci încolo, am citit cu bucurie multe alte cărți semnate de R.C., articolele lui din Tabletalk, sau am ascultat mesaje la Ligonier.org care m-au edificat spiritual, hrană bună nu doar pentru minte, ci și pentru suflet.

Am aflat apoi despre implicarea lui R.C. în marile bătălii teologice din lumea evanghelică – în cadrul Consiliul Internațional despre Ineranța Bibliei care a elaborat faimosul Chicago Statement on Inerrancy (1978), dar și despre opoziția lui față de documentul ecumenic ECT (1994), motivat nu de maliție față de semnatarii evanghelici, ci de preocuparea lui aproape obsesivă de a nu compromite cu nimic esența Evangheliei mântuitoare. R.C.Sproul a slujit în bordul unor instituții prestigioase ca și International Council on Biblical Inerrancy, Evangelism Explosion, Prison Fellowship și Serve International. În 1980, R.C. a început să predea teologie și apologetică la Reformed Theological Seminary în Jackson, Mississippi, apoi la campusul acestei instituții din Orlando și apoi la Knox Seminary din Ft. Lauderdale, Florida. Reformation Bible College este tot parte a lucrării sale prestigioase, la fel ca și slujirea pastorală la biserica St. Andrews din Sanford, Florida. Prin moartea lui R.C., lumea evanghelică de pretutindeni pierde un titan, iar cerul câștigă un ostaș fidel care intră în odihna binemeritată a sfinților de sus. Pe scurt, esența lucrării lui R.C.Sproul a fost:”Dumnezeu este sfânt, iar noi nu suntem. Între noi este Dumnezeul-om Isus Cristos, lucrarea sa perfectă de ascultare și moartea Sa ispășitoare pe Cruce”. Aceasta a fost mesajul și moștenirea lăsată de acest venerabil ostaș al lui Cristos. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru această moștenire pe care noi suntem datori să o ducem mai departe și să o lăsăm generațiilor următoare.

Marius Birgean