Norul păcatelor care-L ascunde pe Isus…

“Nelegiuirile noastre pun zid de despărțire între voi și Dumnezeul nostru; păcatele voastre vă ascund fața Lui și-L împiedică să vă asculte!” Isaia 59:2. 

Nu credem că ar fi ceva de neînțeles în acest verset. Atât Cain, Iacov, Iuda și alții au ajuns departe și fără Dumnezeu. Care e cauza? Răspunsul ni-l dă versetul de mai sus. Norul păcatelor desparte pe om de Dumnezeu. Pe Hristos nu-L văd decât aceia care prin credința în jertfa Lui mântuitoare au dărâmat zidul care-i despărțea de casa părintească și de Tatăl lor.

Primul martir Ștefan a văzut un cer deschis și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu. Aceasta a fost urmarea curățirii în sângele lui Hristos și a unei vieți trăite departe de păcat. Să trăim departe de păcat pentru a vedea mai aproape strălucirea și sfințenia lui Hristos.

Acești nori amintiți mai sus (norul formalismului, norul intereselor personale, norul păcatelor) sunt unii din cei mai periculoși pentru credincioși și necredincioși, fiindcă ascund pe Domnul și de multe ori ascunzându-L se întâmplă să-L piardă pentru totdeauna. Să dăm norii la o parte și să privim la soare de unde ne încălzim și primim viață.

Dacă ne-am găsi încă în umbra norilor, care-L ascund din ochii noștri, atunci vocea inimii noastre unită cu credința să producă vântul puternic care împrăștie norii ascunzători.

       Vino Doamne și alungă,

       Când mă aflu’n clipe grele

        Norii care Te ascund pe Tine,

        Soare scump al vieții mele.

Simion Cure

(Fragment dintr-o predică rostită cu aproximativ 80 de ani în urmă)

Sursa: Vasile Bel, Istorie Baptistă