Nu mă pot bucura în încercări…

Bucuria și încercările formează o pereche extrem de intrigantă. Cele două împreună sunt ca apa și uleiul; nu se recunosc, nu-și pot vorbi, nu se suportă și nu se împacă. Sunt combinația fără viitor. Au valențe diferite. Bucuria este un răspuns în fața evenimentelor fericite, în timp ce încercarea este un eveniment care prin excelență naște întristare. De fapt cele doua rezistă doar prin excludere, prin excludere reciprocă. Bucuria supraviețuieste în lipsa încercărilor, iar încercările rămân încercări în lipsa bucuriei

Totuși apostolul Iacov spune; “ Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări.” Cand Iacov ne cere să ne bucurăm în necazurile noastre, el nu alterează semnificația celor două pentru a facilita coabitarea și nici nu sugerează că una o va elimina pe cealaltă. Bucuria rămâne bucurie și încercarea rămâne încercare și cele două își păstrează prezența scenică și valoarea pe tot parcursul reprezentației. Nu se modifică reciproc și nu se elimină reciproc. Îndemnul este: “bucurați-vă sincer în timp ce sunteți conștienți că încercarea este încercare din toate punctele de vedere și în timp ce mintea si inima răspund cu întristare în fața încercării” 
 
Cum este posibil să te bucuri în încercări? 
 
Bucuria este o noțiune dependentă, bucuria este strâns legată de obiectiv, dorintă și direcție. De ce ne bucurăm? Pentru că ceea ce se întâmplă împlinește o așteptare, o dorință și ne propulsează spre ținta pe care o urmărim. Bucuria nu există în izolare, ea nu exisă fără conectare. Dat fiind acest fapt. Iacov ne propune să reanalizăm direcția spre care ne îndreptăm. Unde vrei sa ajungi? Care crezi că este ținta pe care Dumenzeu a stabilit-o pentru tine? Va rog să observați Iacov 1:4 “să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic” 
 
Dumnezeu nu este atât de mult interesat de confortul nostru cum este interesat de caracterul nostru, de completarea noastră și de maturizarea noastră. De fapt când biblia ne spune că toate lucrurile lucrează spre binele celor ce se tem de Domnul, binele nu se refera la confort, binele se refera la această țintă, la completarea a ceea ce lipsește. 
 
Ne vom putea bucura în încercări în timp ce încercarile rămân încercări doar dacă îmbrățișăm noul obiectiv, dacă ni-l însușim, dacă îl respirăm, dacă devine parte din noi.  
 
Ca să te bucuri în încercări nu trebuie sa vezi diferit încercarile, ci trebuie să vezi diferit ținta spre care te îndrepți. Când ai schimbat ținta, atunci încercările devin modalitatea prin care te apropi de ea.
 
David Lavric