NU VĂ PIERDEȚI SPERANȚA!

Fără îndoială că viitorul este sumbru pentru ochii omenești. Dar credincioșii nu așteaptă, nici ameliorarea situației lor, nici triumful cauzei lor, prin eforturi omenești. Declarațiile de intenție ale națiunilor, tratatele de prietenie, grupările politice, știința, civilizația, morala, evanghelizarea lumii, influența Bisericii, vreun supraom care ar putea apărea spre a conduce mai bine mulțimile de oameni – nimic din toate acestea nu reprezintă, în niciun fel, speranța celor credincioși.

Orice om care nu are ancora tare și neclintită pe care o reprezintă speranța revenirii lui Hristos este la cheremul evenimentelor, fără să știe unde îl vor duce acestea. El nu va putea reziata, îndeosebi, în mijlocul necazurilor care vor veni.

Ce trist este să constatăm în ce măsură a pierdut lumea religioasă din vedere această unică speranță pentru a se alipi de tot felul de perspective înșelătoare care o conduc la ruină! Ceea ce-l caracterizează pe creștin este nădejdea vie pe care o are în inimă. El este cu fața îndreptată spre viitor. De aceea el trebuie să fie gata a da socoteală, nu numai de credința sa, dar și de nădejdea pe care o are în Isus Hristos.

Adevărații credincioși nu așteaptă sfârșitul lumii, nici judecățile ce vor veni, nici chiar răpirea Bisericii cu toate glorioasele privilegii care o vor însoții. Obiectul speranței lor este Mântuitorul Însuși, Cel pe care Pavel Îl numește, cu propriile sale cuvinte: „Isus Hristos, nădejdea noastră” (1 Tim. 1:1). Noi avem totul deplin în El, căci în Hristos „locuiește trupește toată plinătatea dumnezeirii” (Coloseni 2:9). Nu darurile Sale contează, ci viața Sa, persoana Sa, prezența Sa. Venirea Domnului nostru va da răspuns tuturor aspirațiilor noastre, va fi soluția tuturor problemelor noastre. Vom fi uniți cu El pentru totdeauna și vom fi transformați după chipul Lui. Ce frumoasă promisiune: „Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă” (Coloseni 3:3,4).

Pastor Ioan Cocîrțeu