O viziune biblică pentru un viitor binecuvântat

Pentru următorii ani Comunitatea Baptistă Timișoara are nevoie de o viziune biblică, o strategie clară și o echipă de slujire puternică care să răspundă nevoilor de slujire a bisericilor locale care o compun. Principalele obiective trebuie să fie unitatea tuturor membrilor bisericilor în jurul Domnului Isus Cristos, implicarea tuturor membrilor în slujire conform cu darurile date de Duhul Sfânt și răspândirea Evangheliei harului lui Cristos începând cu Timișoara și până la marginile pământului. Pentru a atinge aceste obiective e nevoie să demonstrăm că avem o strategie dinamică și soluții credibile care pot mobiliza membrii bisericilor noastre și îi pot convinge să se implice în lucrare. De asemenea, avem nevoie ca bisericile locale să păstreze un echilibru biblic între toate funcțiile principale ale bisericii, așa cum se găsesc în Noul Testament. 

1. Bisericile locale trebuie să accentueze ucenicia 

În Marea Însărcinare Domnul Isus a spus: “Faceți ucenici!” Cum? Ducându-vă, botezându-i și învațându-i. Poate de multe ori ne-am oprit doar la primele două și de cele mai multe ori doar la a doua. Dacă dorim să avem biserici dinamice atunci trebuie să accentuăm învațarea și ucenicizarea. Este important de observat că Domnul Isus n-a spus unde să fie învățați noii convertiți, acasă sau la  biserică, cât să dureze procesul de învățare, care sunt cele mai bune metode. El a transmis doar principiul:“Invatați-i.” Nici apostolii nu pun un accent mare pe metode, dar ei aplică principiul. Importante nu sunt metodele, deși au și acestea rostul lor, ci important este ca învațarea să producă ucenici maturi (Col.1:28). O preocupare majoră a conducerii bisericilor, în viitor, trebuie să fie posibilitatea ca toți membrii bisericilor să ajungă “la unirea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înalțimea staturii plinătății lui Cristos” (Efeseni 4:11-16). Este timpul să ne întoarcem serios la studiul Scripturii și la dependența de Dumnezeu și să-I cerem înțelepciune pentru a gasi cele mai bune metode prin care fiecare membu din bisericile noastre să devină un ucenic devotat al Domnului Isus și un slujitor matur în cadrul Bisericii.

2. Bisericile locale trebuie să accentueze părtășia 

În Faptele Apostolilor 2:42 citim că cei din Biserica primara “stăruiau…în legătura frățească.” Cu siguranță că o problemă majoră a bisericilor noastre este părtașia membrilor sau mai precis lipsa ei. Cei mai mulți dintre noi tânjim după acea reală “koinonia” descrisă în Noul Testament. Departe de a fi un pericol pentru unitatea bisericii întâlnirile în grupe mici sau în case ar putea fi o soluție. Este necesar să venim toți împreună să-L sărbătorim pe Domnul, dar trebuie să găsim timp și metode pentru a ne putea cunoaște mai bine și pentru a ne purta sarcinile unii altora. Bibila compară Biserica lui Cristos cu familia. Ea spune că noi suntem Familia lui Dumnezeu și că El este Tatal nostru. Intr-o familie normală membrii acesteia comunică între ei și își fac timp să-și împărtășească bucuriile și necazurile. De asemenea, într-o familie nu sunt toți la fel, ci fiecare este deosebit, dar ceilalți membrii ai familiei îl iubesc așa cum este. La fel trebuie să fie și în Familia lui Dumnezeu. Trebuie să ne rugăm și să lucrăm ca fiecare biserică locală să fie cu adevarat o familie, o familie unită, o familie în care să domnească dragostea jertfitoare a Domnului Isus.

3. Bisericile locale trebuie să accentueze închinarea

Închinarea a ocupat de la început un loc important în viața Bisericii. De fapt întreaga viață creștină trebuie sa fie o închinare care îl glorifică pe Dumnezeu. Pentru bisericile baptiste închinarea a fost și este deosebit de importantă. Noi știm că închinarea noastră este parte din închinarea măreață pe care o mulțime de sfinți din toate veacurile, îngerii și toată creația o aduc lui Dumnezeu. Când ne închinăm noi ne alăturăm îngerilor, arhanghelilor și tuturor sfinților, exprimând împreună cu ei admirația față de vrednicia Lui (Apocalipsa 5). Desigur, în închinarea noastră trebuie accentuat echilibrul dintre închinarea formală și neformală, la biserică, dar și acasă, cât și între închinarea cu reverență și închinarea dinamică. Noi trebuie să ne închinăm Tatălui, după Cuvântul Domnului Isus “în duh și în adevar,” deoarece aceasta este închinarea acceptată de Tatăl Ceresc. Avem nevoie în aceste vremuri să redescoperim rugăciunea atât de dragă creștinilor din Biserica primară. Rugăciunea este elementul care aprinde focul unei biserici si fără ea biserica devine rece și fară viață. De asemenea, muzica joacă un rol deosebit în închinare, însă și aici “echilibrul” este cuvântul cheie. Întotdeauna muzica a fost o problemă sensibilă în biserică. Bisericile noastre locale au datoria să ofere generațiilor viitoare zestrea muzicală adunată de-a lungul anilor, dar în același timp să fie deschise pentru muzica nouă a tinerilor, cu condiția ca și una și cealaltă, să fie biblice în conținut și să ducă la înălțare spirituală. Nu avem voie să neglijăm faptul că Biblia accentuează funcția închinării și nu forma ei. Dacă dorim să avem biserici reânoite și dinamice, trebuie să accentuăm închinarea și nu formele ei. Să nu uităm, istoria Bisericii este istoria bisericilor care s-au obișnuit atât de mult cu forma încât n-au observat că viața dispăruse. De-a lungul istoriei creștinismului cei care au confundat forma cu conținutul au fost lăsați în urmă de o Biserică dinamică și militantă. Baptiștii s-au remarcat întotdeauna ca unii care au accentuat funcția și nu forma. În anii următori bisericile baptiste vor fi biserici dinamice dacă vor păstra un echilibru biblic în închinarea lor comunitară și dacă viața membrilor lor va fi o închinare oferită Domnului.

4. Bisericile locale trebuie să accentueze evanghelizarea

În Faptele Apostolilor 2:47 citim despre primii creștini că:“ei lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mantuiți.” Biserica nu trebuie să se concentreze doar pe viața proprie, interioară, ci și pe o viață exterioară. O biserică introvertită, orientată înspre sine, devine un scop în sine. Ea devine perimată, egocentrică și lipsită de viață. Experiențele fundamentale de învățare a adevărului biblic pot deveni pur academice, iar relațiile vor deveni superficiale. Numai când o biserică, atât ca și congregație cât și ca membrii individuali din cadrul congregației se îndreaptă spre lumea pierdută, să o evanghelizeze, va menține în ea fluxul de viață și putere care o fac dinamică și sănătoasă. Relatările din Faptele apostolilor si Epistole cu privire la impactul global al Bisericii primare asupra lumii sunt evidente (1 Tes. 1:8). Să ne amintim că Domnul Isus n-a pierdut nici un moment ocazia sa evanghelizeze. El a facut aceasta zilnic și la plecarea Lui la Tatal a spus ucenicilor Săi:”FACETI UCENICI! – ducându-vă, botezându-i și învățându-i.” De atunci și până astăzi aceste cuvinte au fost și vor rămâne rațiunea de a fi a Bisericii.

Trăim vremurile din urmă și s-ar putea ca noi să fim generația celei de-a doua veniri a lui Cristos. Încotro ne vom îndrepta ca mișcare baptistă? Vom avea biserici fundamentate biblic și în același timp cu impact pozitiv pentru generația actuală? Vom avea biserici formate din oameni maturi și plini de Duhul Sfânt? Vom avea biserici dinamice, dar rămânând în același timp fidele întregului Cuvant al lui Dumnezeu? Scopul echipei de slujire a Comunității Baptiste Timișoara ar trebui să fie motivarea bisericilor locale să pășească în viitor amintindu-le mereu care a fost menirea lor inițială. Noi credem că bisericile locale vor fi transpuse în viitor doar atunci când cel mai remarcabil lucru al vieții lor în comun este faptul că sunt guvernate cu grijă și puternic motivate de către Cuvântul lui Dumnezeu, vechi de veacuri și testat de trecerea timpului. Soli Deo Gloria!

Samy Tuțac