Pastorul model

Există multe criterii astăzi după care este analizat un păstor, însă profilul obiectiv al unui păstor nu poate fi realizat decât prin niște mijloace obiective de care dispunem doar în Scripturi. Modelul de pastor trebuie sa fie unul biblic. Când cultura se suprapune Bibliei, modelul pastoral este pervertit, iar ceea ce se așteaptă de la un păstor este de multe ori în neconcordanță cu Biblia.

Păstorii de astăzi sunt în criză. Sunt intr-o criză de identitate. Prea mulți păstori astăzi sunt „creați” după chipul omului, în loc să fie după chipul lui Dumnezeu. Păstorul după inima lui Dumnezeu este modelat conform principiilor revelate în Cuvânt.

Textul din 1 Timotei 4:6-16 reprezintă portretul clar al păstorului condus de Biblie. Aspectele prezentate in acest pasaj includ elementele de bază pentru toți păstorii ce vor să-L slujească pe Isus Cristos, Marele Pastor.

Biserica are nevoie de păstori chemați de Dumnezeu, cu o direcție clară și o orientare biblică profundă atât pentru viețile lor, cât și pentru congregația lor. De aceea modelul păstorului nu are voie să fie împrumutat de la o asociație, o organizație, o companie sau un club. Biserica pe care a fondat-o Cristos Domnul, nu este o organizație pământească, ci un organism divino-uman (trupul este Biserica – oamenii, nu cladirea, iar capul este Isus Cristos) ce are nevoie de un tipar divin pentru liderii chemați să o conducă. Conducătorii Bisericii au nevoie de un model a cărui sursă nu poate fi alta decât Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu este locul în care păstorii ar trebui să-și analizeze profilul.

Pavel îi prezintă lui Timotei douăsprezece calități esențiale ale unui slujitor biblic și eficient. Pasajul acesta este abundent în sfaturi practice, valabile nu doar pentru Timotei, ci pentru orice slujitor al Bisericii, care este responsabil cu predicarea Cuvântului si conducerea poporului. Fraza cheie în acest pasaj este „vei fi un bun slujitor al lui Cristos Isus” (1 Timotei 4:6b) Diacanas callas este un bun serv, un slujitor excelent al lui Isus Cristos.

Timotei era sub autoritatea spirituală a lui Pavel, care-l instruia cum să slujească și să lucreze cât mai eficient și în același timp să fie cât mai biblic posibil. El era un delegat apostolic, responsabil cu conducerea bisericii, cu hrănirea ei, protejarea și vegherea asupra ei. Era responsabil cu dăruirea totală față de Biserică, cu o trăire dovedită prin creșterea personală vizibilă.

Pavel se numește pe sine doulas, un rob netrebnic al lui Isus Cristos, gata să-I slujească Biserica, indiferent unde este trimis. Astăzi, mai mult ca oricând, Biserica are nevoie de slujitori nobili, sclavi buni ai lui Cristos, oameni după Cuvântul (inima) lui Dumnezeu. Mai este posibil azi ca Biserica să aibă slujitori biblici, excelenți? Da, în mod evident, dacă aceștia au caracterul, chemarea și slujirea fundamentate in textul din 1 Timotei 4:6-16. Caracteristicile prezentate aici nu sunt sugestii sau opțiuni pentru Timotei sau orice alt păstor, ci porunci dumnezeiești. In articolul de față aș vrea să prezint primele două caracteristici ale păstorului biblic din cele douăsprezece regăsite în textul Scripturi:

Păstorul model avertizează și instruiește în Cuvânt

Păstorul are două responsabilități majore: să hrănească turma și să o apere de pericole. Pastorul instruiește cu Adevărul. Fundamentul predicării stă în instruirea oamenilor în cuvintele vieții. Oamenilor trebuie să li se explice Cuvântul. Există mult analfabetism Biblic în rândul creștinilor ce sunt membrii în bisericile generației de azi. Vina o poartă în primul rând păstorul care trebuie să stârnească interesul pentru învățătură, apetitul pentru teologie. Dacă în amvon nu Cuvintele vieții sunt materialul predicării, atunci altceva le va lua locul în mod subtil, iar oamenii vor rămâne piperniciți, subnutriți, flămânzi din punct de vedere spiritual. Păstorul trebuie să dea direcție Bisericii prin adevărul pe care îl expune congregației locale. Direcția bisericilor trebuie sa fie în baza doctrinei scripturale (fiecare mesaj trebuie să conțină și să se graviteze în jurul a cel puțin unui adevăr teologic), nu în baza metodelor de marketing, strategiilor preluate din mediul afacerilor si a altor abordări ușoare lipsite de conținut teologic. Artificiile uneori chiar homiletice sunt atractive, iau privirile, ilustrațiile, istorisirile si experiențele de tot felul iau privirile, dar nu țin de foame. Dacă Biserica flămânzește, este o problemă de predicare. E nevoie de hrană serioasă în mesajele păstorilor de azi.

Păstorul avertizează cu Adevărul. În demersul său de a evita eroarea/erezia din viața sa si a credincioșilor, pastorul este chemat să gândească biblic, să gândească teologic și în mod corect să filtreze orice idee, concept sau strategie de lucru prin Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt momente când trebuie să fie negativ și să-și avertizeze poporul arătând clar spre pericol. Avertismentul trebuie să fie cu privire la păcat, doctrina falsă, învățătorii falși, inclusiv cu privire la asaltul lui Satan asupra sfinților. Rolul păstorului în a atrage atenția asupra doctrinei false este crucial, altfel Biserica rămâne vulnerabilă și expusă marilor pericole spirituale. Dacă membrii Bisericii cochetează cu ereziile, nu ei sunt de vină în primul rând, deși nu sunt absolviți de responsabilitatea personală, dar în primul rând răspunzător este păstorul care trebuie să dea socoteală de fiecare aspect doctrinar vehiculat la orice nivel al adunării sale. John MacArthur avertizează în legătură cu posibila complicitate a păstorului cu erezia frumos camuflată, ce il va deposeda pe acesta de orice putere de a începe să protesteze împotriva ei.

Păstorul model este un bun student al Cuvântului

            A predica este ușor, a studia este mai greu. Dacă păstorii ar lua doctrina în serios ar deveni puternici în amvoane. Pardon, nu păstorii ar fi puternici, Cuvântul lui Dumnezeu în ei ar fi puternic. Nimic nu se compară cu revelația rostită, predicată și întrupată a lui Dumnezeu: Cuvântul. In Biserici există mulți oratori pe post de predicatori, care au eșuat de mult în a se da pe ei înșiși studiului doctrinei. Studiul doctrinei este o muncă grea, deoarece trebuie făcut dintr-o perspectivă lingvistică, istorico-gramaticală, geografică și teologică. Aceasta înseamnă acuratețe în mesajul predicat. Dacă acuratețea lipsește din munca lui de studiere a Cuvântului, păstorul va păși pe tărâmul spiritualizării textului, ceea ce este echivalentul ereziei, este de fapt incubatorul ereziei si poate deveni chiar un blestem pentru el si Biserică. Mulți păstori au măcelărit textele Scripturii de-atâtea ori.

S-a ajuns în punctul acesta de atâtea ori pentru că lucrătorul nu este serios, nu este un student al Cuvântului ce muncește din greu. Singurul înțeles intenționat de Dumnezeu pentru Cuvântul Său inspirat de El și adresat ascultătorilor în vremurile biblice nu poate fi determinat decât printr-un proces exegetic greu, altfel Cuvântul lui Dumnezeu poate fi răsucit după preferințele audienței sau ale vorbitorului. Textul nu poate fi explicat azi într-un fel, mâine într-altul. Fiecare text biblic are o singură interpretare corectă și adevărată (mai multe aplicații), iar păstorul, cu ceilalți oameni care stau în față, este responsabil să afle care este această interpretare și în credincioșie și cu fidelitate să o împărtășească audienței sale.

Nu există scuze, nu există scurtături pentru păstor în a-și îndeplini acest mandat de a reprezenta cu toată cinstea Cuvântul lui Dumnezeu.

Dezvoltarea unei dedicări radicale în a îmbrățișa Cuvântul lui Dumnezeu prin memorare, meditare (zi și noapte), lupta cu pasajele dificile până când orice urmă de îndoială dispare va garanta eficiența și succesul muncii pe care o face păstorul. De fapt acesta se numește în primul rând succes în viața sa: credincioșia și fidelitatea față de acuratețea Scripturilor, restul sunt detalii.

Istoria Bisericii dovedește că păstorii au fost cei mai mari teologi, cu mici excepții. Păstorul este un teolog și un bun student al Cuvântului.

(va continua)

De Ovidiu Patrick, pastor Susani-Timis (ovidiupatrick@hotmail.com)