PETRU POPOVICI: APOLOGETUL EVANGHELICILOR ROMÂNI

Pentru că mulți s-au apucat în aceste zile să facă o relatare despre impactul pe care viața și slujirea fratelui Pitt Popovici l-a avut în viața lor, am găsit și eu cu cale, prea-alesule cititor, să fac o scurtă relatare legate de impactul acestui binecuvântat om al lui Dumnezeu în propria mea viață.


M-am născut și am crescut în România comunistă, dominată de ideologia ateistă, materialist- dialectică și istorică. Ca și copil de credincios am fost ținta remarcilor răutăcioase ale colegilor dar și a profesorilor care voiau cu orice preț să mă descurajeze de a îmbrățișa serios credința. În anii decisivi ai adolescenței mele, în care criticile la adresa credinței se împleteau cu curiozitatea de a explora puncte de vedere contrarii, ceea ce m-a ținut pe calea credinței și m-a apropiat în mod decisiv de Dumnezeu au fost câteva cărți de factură apologetică scrise și traduse de fratele Pitt. La loc de cinste aș menționa Biblia este totuși adevărată, dar și Graiul Proorociilor. Aceste două cărți, au răspuns la multe întrebări raționale cu privire la pretențiile de adevăr ale creștinismului și la soliditatea afirmațiilor Scripturii. O altă carte tradusă de fratele Pitt- A apărut lumea prin evoluție? (W.A. Criswell) a avut un impact similar asupra mea, risipind norii oricărei îndoieli cu privire la creația prin fiat-ul divin.


Apoi, aș menționa o broșură scrisă de dânsul cu titlul Ești Sigur? care m-a făcut să îmi pun multe întrebări legate de relația mea cu Dumnezeu, care au condus la predarea mea în brațele lui Cristos.


Mai apoi, Graiul martirilor creștini din primele secole a lăsat o amprentă emoțională deosebită asupra mea, în sensul că suferințele martirilor creștini m-au convins că nu este vreun preț prea mare al slujirii lui Cristos și că se merită chiar să suferi pentru El.
Cu mult înainte să aud despre Norman Geisler sau Ravi Zacharias- nume sonore ale apologeticii creștine și evanghelice, fratele Pitt m-a impresionat nu numai prin logica și vigoarea argumentelor aduse, dar mai ales, prin amprenta devoțională și evanghelistică a scrierilor lui. Sunt bucuros că lumea evanghelicilor români a dat apologeticii creștine un asemenea exponent, deși, sunt convins că fratele Pitt s-a văzut mai degrabă ca un păstor de suflete și nu neapărat, ca un apologet.


Bucuria mea a fost că am avut ocazia să îi mulțumesc în persoană pentru strădaniile dânsului din acea perioadă de tristă amintire. Cărțile lui, precum și predicile de la Monte Carlo au înseninat multe inimi în acele zile și au făcut pe mulți să se apropie de Domnul. Numai eternitatea va revela impactul unei asemenea vieți. Să ne trăim frumos și cu folos zilele, investind în alții, îndemnându-i în limita capacităților cu care ne-a înzestrat Dumnezeu și pe alții să Îl cunoască tot mai mult și atunci când vremea noastră se va sfârși pe acest pământ, vom vedea și noi impactul incredibil al unei vieți de om prin care Cristos S-a proslăvit.