Pitt Popovici un patriarh al zilelor noastre…

Am auzit prima data despre fratele Pitt Popovici în casa părintească din Coșteiul de Sus, județul Timiș. Erau pe atunci trei posturi de radio pe care tatăl meu le asculta cu mare atenție și ne-a molipsit pe toți din casă: Vocea Americii, Monte Carlo și Europa Liberă. Prin intermediul acestor posturi de radio, am luat pentru prima dată cunoștința cu vocea inegalabilă a predicatorului Petru Popovici. 

Deși au trecut zeci de ani de atunci, înca imi amintesc cum așteptam cu nerăbdare în fiecare duminică pe la amiază să auzim fermecătoarele cuvinte rostite articulat de către fratele Pitt: “De pe meleagurile însorite ale Californiei, programul creștin Vestea Bună…”Apoi tata știa cine urmează să predice la Monte Carlo în fiecare seară, iar predicile fratelui Pitt nu puteau fi ratate pentru că mergeau direct la inimă.

Apoi au urmat carțile fratelui Pitt. Tatăl meu iubea cărțile și a știut să-mi insufle aceeași dragoste și mie. Imi amintesc și acum cum citeam cărțile acelea primite clandestin: Lumini peste veacuri, Biblia este totuși adevărată , Glasul proorociilor, Glasul martirilor creștini, Colțul de rai și altele. Dintre toate cel mai mult m-a impresionat Rugul în flăcări, o carte despre viața lui D.L. Moody. 

Nu mai știu acum dacă era o carte scrisă de către fratele Pitt sau era doar o traducere. Ce știu cu siguranță este că acea carte, citită pe la 14-15 ani m-a influențat pentru eternitate. Nu am uitat niciodată dedicarea lui Moody pentru sufletele oamenilor, dar mai ales pentru copii și tineri. Dedicarea mea de mai târziu în lucrarea cu tinerii români de pretutindeni are legătură cu cartea aceea. 

Și mai este ceva din acea carte care mi-a marcat slujirea și mai ales predicarea. Îmi aminesc, de parcă azi aș fi citit, că atunci când Moody a fost întrebat cum vede predicatorul viitoarelor secole, el a răspuns cam așa: “Îl văd deschizând Biblia, citind din ea, dar apoi punând-o jos și vorbind de la sine. Mi-e scârbă de un astfel de predicator.”

Deși eram doar un copil, deși nu eram încă botezat, știam că voi fi un predicator, dar am decis atunci că nu voi fi unul dintre aceea despre care vorbea Moody. Am hotărât atunci că întotdeauna voi predica Cuvântul sau nu voi predica. Am avut ocazia să-i mulțumesc fratelui Pitt pentru aceste cărți și să-i spun că prin acele lucrări simple, dar pline de putere, Dumnezeu l-a folosit să-i îndrepte pe mulți spre Domnul și spre slujirea Lui, inclusiv pe mine.

Prin harul lui Dumnezeu din anul 1992 mi-am început slujirea ca păstor în Biserica Baptistă nr. 1 BETEL din Timișoara, biserică în care a slujit pentru o vreme și fratele Pitt. În această responsabilitate l-am întâlnit pe fratele Pitt de multe ori și m-am bucurat să-l aud predicând așa cum îl auzisem la radio în casa părintească. 

M-am bucurat sa-l pot însoți în diferite vizite și să putem împartăși impreună din Cuvăntul Domnului și din experiența bogată de slujire pe care o avea. M-a impresionat foarte mult cumpatarea dumnealui, un lucru de care au nevoie toți creștinii, iar pastorii în special. Eram uimit de memoria care o avea, fiind capabil să-și amintească cu lux de amănunte evenimente din trecut, dar și nume de oameni pe care nu-i mai vazuse de mulți ani. 

M-am bucurat să-l pot vizita și acasă la Atlanta împreună cu Paul si Raoul, băieții nostri cei mari, prin 2008. Era plin de energie, deși pe atunci se apropia de 90 de ani și lucra la o carte. Ultima dată l-am vizitat împreună cu prietenul meu Cornel Hanes în anul 2016, însă am continuat să păstrăm legătura la telefon. Cel mai mult îmi placea să-l sun la aniversarea zilei de naștere și să-l întreb ce transmite fraților din Timișoara. Am vorbit ultima dată când împlinea 101 ani.

Deși a fost un predicator excelent știa și să-i asculte pe alții. Eram așa de încurajat când îl vedeam în primul rând ascultând cu atenție predicile mele la Atlanta. Și nu uita nici odata să-mi spună: “Domnul să te binecuvânteze frate Samy!” Pentru mine, care aveam jumătate din anii dumnealui, această atitudine umilă a fost nu doar o încurajare, ci și un model de urmat.

Într-o dimineața am avut harul să iau micul dejun împreună cu fratele Pitt la un restaurant din Timișoara. Era în timpul uneia dintre vizitele făcute la Timișoara în anii nouăzeci. Mi-a spus multe lucruri atunci, dar ceva m-a marcat profund. Trecuse deja entuziasmul acela mare de după Revoluție și bisericile începuseră să se confrunte cu apatia și comoditatea. Multe biserici se angajaseră în proiecte de construcție peste puterile lor, iar lucrarea de misiune și salvare a sufletelor era neglijată. 

Fratele Pitt a observat această nouă direcție a bisericilor și mi-a spus: “Frate Samy, Biserica care nu misionează, demisionează!” Cuvintele acestea simple, dar sincere și pline de dragoste și compasiune au avut și încă au un impact major în slujirea mea. Mulțumesc Domnului ca deși nu am petrecut prea mult timp împreună cu fratele Pitt, timpul petrecut a fost prețios. Direct sau indirect, prin predici sau prin cărți, prin radio sau din amvon, fratele Pitt a lăsat și asupra mea o inflență binecuvântată.

Am convingerea că este bine să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru acei slujitori ai Săi care au rămas lângă El și lângă frații pe care i-au slujit, până la capăt. Cu siguranța Domnul este cel care va oferi fratelui Pitt răsplata pentru credincioșia demonstrată în cei peste 100 de ani, iar eu am dorit să-mi arăt încă odată aprecierea pentru predici, pentru încurajări, pentru cărți, dar mai ales pentru exemplul oferit de fratele Pitt, un patriar al zilelor noastre.

Samy Tuțac