Plinătatea Duhului Sfânt

BledeaProbabil că, cel mai important fapt în relaţia noastră cu Duhul Sfânt, este să ajungem la plinătatea Duhului. Duhul Sfânt vrea să umple fiecare creştin, şi fiecare creştin ar trebui să dorească umplerea cu Duhul Sfânt. Însă, este foarte important să înţelegem bine şi biblic şi această lucrare a Duhului. De aceea, vă propun să urmărim câteva aspecte:

  1. Definirea plinătăţii Duhului

O să recurg aici la definţia a doi teologi, cu câteva explicaţii, pe marginea lor.

Lewis Sperry Chafer, în cartea  He that is spiritual , defineşte umplerea cu Duhul Sfânt în felul următor: „A fi plin cu Duhul Sfânt înseamnă a avea plinătatea Duhului în noi, adică  Dumnezeu să poată face tot ce intenţionează El, atunci când îi place Lui. A fi plin cu Duhul Sfânt nu este o problemă de a avea mai mult din Duhul, ci ca Duhul să aibă mai mult din noi.”[1] Definiţia lui Chafer subliniază libertatea lui Dumnezeu de a-şi împlini planul Lui, în cel pe care Duhul Sfânt îl umple. Dumnezeu îşi împlineşte lucrarea în credincioşi prin Duhul Sfânt, şi numai atunci cânt credincioşi sunt plini cu Duhul Sfânt, Dumnezeu poate să-şi facă pe deplin lucrarea în ei. Prin urmare, plinătatea Duhului implică stăpânirea deplină a Duhului peste viaţa credinciosului şi libertatea Duhului sa-şi facă voia.

Floyd H. Barackman defineşte umplerea cu Duhul Sfânt în felul următor: „ A fi plin de Duhul Sfânt înseamnă a fi sub controlul Lui, nu în sens absolut încât să fim pasivi şi facultăţile noastre personale să înceteze a mai funcţiona, ci în sensul unei cooperări cu El în aşa fel încât să-I îngăduim să-şi facă lucrarea  în timp ce  noi ne facem partea.  Această cooperare Îi permite să ne dea puterea necesară şi să facă prin noi tot ceea ce doreşte.”[2] Definiţia lui Barackman scoate în evidenţă faptul că, controlul Duhului Sfânt nu înseamnă anularea facultăţilor şi capacităţilor personale, ci folosirea lor în dependenţă de Duhul Sfânt şi sub călăuzirea Lui.

Prin urmare, a fi plin de Duhul Sfânt înseamnă a fi în întregime (pleroo, acesta este cuvântul în greacă pentru plinătate), sau în mod complet sub controlul Duhului Sfânt, fără ca Duhul Sfânt să anuleze capacităţile noastre, ci El le foloseşte, aşa cum vrea El, pentru slava Lui şi binele altora.

  1. Distincţiile cu privire la plinătatea Duhului

O să privim aici la două distincţii pe care trebuie să le facem, pentru a înţelege corect plinătatea Duhului, pe care noi trebuie să o căutăm astăzi.

a. Distincţia între plinătatea specială şi plinătatea normală a Duhului

[table id=3 /]

O altă distincţie care trebuie făcută, pentru a înţelege bine plinătatea Duhului în viaţa creştinului este:

b. Distnicţia între umplerea cu Duhul Sfânt şi botezul cu Duhul Sfânt

 Această diferenţă este bine prezentată prin comparaţie de Charles Ryrie în cartea Teologie Elementară.

[table id=4 /]

Făcând aceste distincţii, ajungem la următoare concluzie: Plinătatea Duhului despre care trebuie să vorbim astăzi este plinătatea normală, intenţionată de Dumnezeu pentru toţi creştinii autentici. Această umplere este diferită de umplerea specială, rezervată unui număr limitat de credincioşi, în diferite perioade, şi este diferită de botezul cu Duhul Sfânt.

Vom continua….

Ilie Bledea

[1] Lewis Sperry Chafer, He that is spiritual, Michigan, Grand Rapids, Zondervan Publishing House, 1967, p 44.

[2] Floyd H. Barackman, Teologie creştină practică, Arad, Edid. Multimedia, 2003, p 219.

[3]  Larry D. Pettergrew, The New Covenant Minstry  of the Holy Spirit,New York, University Press of America, p 210.

[4] Charles C. Ryrie, Teologie Elementară, Făgăraş, Edit. Agape, 1998, p 349.