Previziuni, prognoze… sau promisiuni pentru 2012 ?

Marius BirgeanSe pare ca un dat al naturii umane (cazute) este curiozitatea de a cunoaste viitorul. Acest impuls care ii atata pe oameni sa apeleze de multe ori la mijloace interzise a fost vechi de cand lumea si, in ciuda progresului stiintific si tehnologic, se incapataneaza sa ramana in noi si cu noi chiar si in epoca internetului. Atunci cand curiozitatea de a cunoaste viitorul este combinata cu teama de viitor, pe fondul unei goliciuni spirituale imense si al unui analfabetism biblic cras, combinatia este letala.


Ramai mut de supefactie sa auzi cum, bunaoara, vedete din lumea show-biz-ului cheltuiesc sume exorbitante, de ordinul a sute de mii de euro la vrajitoare pentru a afla sau modifica viitorul. (Vorba romanului”” nu cine cere, ci acela care da…”)

Este de asteptat ca un an cum este 2012 sa genereze un val imens de predictii, prognoze si , mai ales… multa prostie. Combinatia dintre criza economica, agitatia politica (an electoral in Romania si SUA!), precum si “mania sfarsitului lumii” anuntate de inscriptiile maiase reprezinta un mix exploziv care va face sa curga multa cerneala si sa dea de lucru redactiilor de stiri din presa scrisa, televizata sau virtuala.

Crestinii nu sunt ocoliti de acesta ‘febra” a cautarii neostoite dupa raspunsuri, interpretari si speculatii. In contactul cu vecinii nostri, colegii de scoala sau de munca, chiar membri ai familiior noastre, suntem adesea pusi in fata situatiei de a oferi o perspectiva despre “nadejdea care este in noi”. Uneori, motivatiile cu care suntem intrebati nu sunt neaparat sincere, dar exista, slava Domnului si persoane sincere care chiar un nevoie de raspunsuri pertinente, autoritative, care sa faca sens in haosul mediatic care domneste in jur. Asemenea oameni ii percep pe copiii lui Dumnezeu ca imparateasa din Babilon pe Daniel altadata, ca fiind posesorii unui “duh inalt” (Dan.5:12), superior oricarei intelepciuni lumesti. Cand lucrul acesta se intampla, este o mare onoare care ni se ofera, dar si o mare responsabilitate. Este o confirmare in plus a faptului ca oameni care nu il cunosc pe Dumnezeu (in sensul unei relatii personale prin Cristos) recunosc prezenta lui Dumnezeu si lumina Lui in viata celor care au Cuvantul cu ei si Duhul lui Dumnezeu in ei.

Ce facem atunci cand ni se ofera aceasta oportunitate? O varianta posibila ar fi sa ignoram subiectul si sa schimbam discutia, dar a face asa ceva inseamna sa ne instrainam de oameni care in mod potential ar putea fi castigati pentru Evanghelie. Este clar ca aceasta varianta este on non-optiune pentru crestini.

O alta varianta ar fi sa recunoastem limitarile si sa admitem ca nu stim sa raspundem. In timp ce din punct de vedere etic este recomandabil sa fi sinceri, aceasta abordare este dezamagitoare. Oamenii care au nevoie de raspunsuri vin la noi tocmai pentru ca stiu ca s-ar putea ca noi sa le detinem.

O alta varianta ar fi sa ne apucam sa ne dam cu parerea in legatura cu subiectele senzationale in voga (gen profetii maya, discutii despre criza economica, etc.) si sa “ne prindem urechile” daca nu suntem bine informati si daca ne luam informatiile si interpretarile “dupa ureche’. In mod cert, fiecare este indreptatit la opinii personale in legatura cu orice subiect, insa trebuie sa fim atenti la impactul marturiei noastre.

In final, o mai buna varianta (mai biblica!) este sa ducem discutia noastra- indiferent de interlocutor sau de tipul de subiect, pe terenul sigur al Scripturii. Un  lucru de care trebuie sa fim noi insine convinsi mai intai de toate este faptul ca Dumnezeu nu intampina curiozitatea sau, mai ales, teama noastra cu nimic altceva decat cu revelatia Sa. Prin descoperirea Sa de Sine ca fiind un Dumnezeu absolut suveran, atotputernic, atotstiutor, a toate intelept si a toate bun, Cel preainalt ne invita intr-o aventura a cunoasterii Lui si umblarii cu El prin credinta (Evr.11:1-6). Exemplele marilor barbati si femei ai Scripturii (amintite in Evrei 11 si nu numai) sunt o confirmare a faptului ca ceea ce apreciaza cel mai mult Dumnezeu este increderea noastra senina in cuvantul sau, in promisiunile Sale de nezdruncinat. Chiar atunci cand nu avem nimic altceva decat un cuvant din partea lui Dumnezeu , este destul pentru a ne continua calatoria si a face sens de viitorul necunoscut.

Biblia este plina de promisiuni, de la un capat la altul. (Numarul exact al lor numai Dumnezeu il stie). Cert este ca aceste promisiuni (nu toate facute noua, generatiei terminale de credinciosi), interpretate correct, in contextul lor, acopera prin aplicabilitatea lor cele mai adanci nevoi si provocari la care suntem supusi. Si cert este ca “fagaduintele lui Dumnezeu, oricate ar fi ele, toate in El (Cristos) sunt “da” (2 Cor.1:20). Nu putem sti cu exactitate de exemplu, cand va veni sfarsitul lumii, dar putem sti ca Domnul Isus Se va intoarce in curand si rasplata este cu El ca sa dea fiecaruia dupa fapta lui (cf.Apoc.22:12). O ancorare in promisiunile Sale este ceea ce noi insine avem nevoie iar atunci cand semenii nostri vor vedea echilibrul si seninatatea noastra intr-o lume care a luat-o razna, ar putea sa inteleaga ca si ei au nevoie tocmai de acest lucru. Asadar, intre previziuni si prognoze date de “analisti” ‘specialisti”sau pur si simplu “ghicitori”, eu aleg promisiunile lui Dumnezeu revelate in Scriptura. Aleg sa le cunosc mai bine, sa le cred mai mult si sa le impartasesc si altora. Tu, ce vei alege?

Marius Birgean