PRIMUL CRACIUN: inceputul adevaratului sfarsit

Marius BirgeanCu doar doua zile inainte de 21 Decembrie, cand potrivit calendarului mayas ar trebui sa fie mult trambitatul “sfarsitul al lumii” ma vad oarecum nevoit sa fac o remarca clarificatoare. As vrea sa fie clar si limpede pentru toata lumea faptul ca titlul ales nu este  o expresie capcana si nici vreun artificiu jurnalistic menit sa socheze cititorii. (Am trait cu toti sentimentul de frustrare citind de exemplu, un titlu de articol sau de carte care suna bombastic sau interesant ca sa descoperim ulterior, cu stupoare un continut care nu reflecta deloc ceea ce promitea titlul!)

Mai degraba, titlul are de-a face cu convingerea faptului ca, potrivit Scripturii- sfarsitul a si venit acum apoape 2000 de ani (intre 4-6 BC) odata cu minunea Intruparii Fiului lui Dumnezeu in lumea noastra (Ioan 1:14). Una din convingerile importante ale crestinismului istoric este faptul ca ceea ce noi numim “sfarsitul veacurilor” este perioada inaugurata de prima venire a lui Isus Cristos si care va fi finalizata la cea de a doua Sa venire. Pasaje biblice revelante afirma acest adevar: “Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostril prin prooroci, in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor si prin care a facut si veacurile” (Evr.1:1-2).

Aceste lucruri (revelatia si avertismentele VT, n.n.) li s-au intamplat ca sa ne slujesca drept pilde si au fost scrise pentru invatatura noastra, peste care au venit sfarsiturile veacurilor” ( 1 Cor.10:11). De la savantul in studiile Noului Testament George Eldon Ladd incoace (autor al cartii Prezenta Viitorului, tradusa si in limba romana la editura Cartea Crestina) exista un consens aproape unanim impartasit in teologia biblica a Noului Testament in ce priveste tensiunea dintre “dejà”si “nu inca”, intre aspectele escatologice realizate la prima venire a lui Isus Cristos si cele care inca urmeaza sa fie realizate la a doua Sa venire glorioasa. Acum, cand (inca) suntem in acest interval de Advent, cand ne pregatim sa celebram prima venire a Mantuitorului, cea care ne-a adus zorii epocii mesianice atunci cand a venit sa proclame venirea Imparatiei cerurilor in persoana si lucrarea Sa si anul de indurare al Domnului (Mat.4:17;11:4-6; Luca 4:18-19), sa lasam gandul nostru sa fie coplesit de maretia lucrarii Sale pamantesti care a culminat cu moasrtea si invierea Sa. Dar sa nu uitam ca aceasta nu este totul: ceea ce a inceput la prima venire, va finaliza la a doua. Daca capul sarpelui cel vechi a fost zdrobit la prima venire (cf. Gen.3:15), totusi, acum vedem ca cel rau are inca putere sa insele natiunile si sa provoace atatea tragedii si suferinte (inclusive atrocitati ca cele petrecute recent in SUA). Intr-o zi insa, puterea sarpelui cel vechi va fi distrusa pe deplin  Apoc.20:10).  In mod similar, se pare ca moartea este inca la ea acasa pe planeta noastra, dar va veni o zi in care mortii careia i-a fost luata puterea la prima venire prin inviere ( 1Cor.15:55) va fi “inghitita de biruinta”la a doua venire, cand ce este muritor va fi imbracat in imortalitate (v.54) si ultimul dusman al omului va fi invins pentru vecie (v.26).

Asadar, avem motive de speranta si bucurie- chiar daca circumstantele prezente pot sau par sa indice cu totul altceva. Cu gandul la biruinta de la Crucesi mormantul gol si cu ochii indreptati spre cer de unde ne va veni izbavirea (Luca 21:28), credinciosii pot evita a fi prinsi in capcana angoaselor si fricii celor ce nu il cunosc pe Dumnezeu si care se lasa prada tuturor spaimelor mediatice , iar pe de alta parte, si a iresponsabilitatii cu care cinicii si batjocoritorii acestor zile (2 Pet.3:3) iau in deradere avertismentele serioase ale Scripturii cu privire la adevaratul sfarsit. Noi suntem chemati sa aratam ca mai exista ceva la care presa ahtiata de senzational nu s-a gandit mai deloc – adevarul absolut al Scripturilor.

Marius Birgean