Relația membrilor Bisericii cu păstorii lor

Relația membrilor Bisericii cu păstorii lor
1. Responsabilitați generale
1.1. Respectați-i și iubiți-i pe păstori
“Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, cari vă cârmuiesc în Domnul, şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiţi în pace între voi” (1 Tes. 5:12-13).

1.2. Supuneți-vă învățăturilor lor pentru că ei urmăresc învățătura biblică și se străduiesc să zidească Biserica în slujba Domnului
“Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârșirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4:11-12).
 
1.3. Urmați-le exemplul 
 
“Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, cari v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa!” (Evrei 13:7). “Nu ca si cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţeală, ci făcându-vă pilde turmei.” (1 Petru 5:3). Aceasta demonstrează importanţa standardelor lui Dumnezeu pentru păstori. Dacă liderii bisericii nu duc o viaţă evlavioasă şi dacă nu au familii evlavioase, ei nu pot fi exemple bune pentru turmă şi lucrarea lui Dumnezeu suferă.
 
1.4. Supuneți-vă autorității lor
 
“Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii cari au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos.” (Evrei 13:17)
 
1.5. Rugați-vă pentru ei 
 
“Încolo, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi ca, Cuvântul Domnului să se răspândească şi să fie proslăvit cum este la voi” (2 Tes. 3:1). Vezi, de asemenea, Evrei 13:18; Efeseni 6:18-19; Col. 4:2-3.
1.6. Purtați de grijă pentru nevoile lor fizice
 
“Prezbiterii (Păstorii) cari cârmuiesc bine, să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura, pe care o dau altora. Căci Scriptura zice: ,,Să nu legi gura boului când treieră bucate”; şi: ,,Vrednic este lucrătorul de plata lui.” (1 Tim. 5:17,18) “O biserică zgârcită cu păstorul ei încalcă învăţătura Scripturii. Rar ajunge o astfel de biserică să ajungă la tărie sau creştere spirituală. În această privinţă, principiile descrise în 2 Cor. 9:6-10 sunt demne de luat în seamă” (Paul Jackson, The Doctrine and Administration of the Church).
 
2. Sugestii pentru membrii Bisericii 
 
2.1. Acordați păstorului încredere și fiți membrii ascultători și supuși
 
Biblia foloseşte un limbaj foarte puternic pentru a descrie supunerea bisericii faţă de autoritatea pastorală. “Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi …” (Evrei 13:17). Aceste cuvinte sunt puternice. Cu excepţia cazului în care păstorul conduce într-o manieră evident opusă Bibliei, membrii bisericii trebuie să fie supuşi ca Domnului. Este ca relaţia dintre soţ şi soţie. “Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului.” (Efeseni 5:22) Orice soţie ştie că, dacă ea se supune soţului ei, ea se supune unui om imperfect, dar ea nu se supune doar soţului ei, ci Domnului, care i l-a rânduit pe soţul ei. De asemenea, credinciosul nu se supune doar unui om; el se supune Domnului, care a instituit slujba păstorului şi care l-a pus pe acel om în acea poziţie. Prea mulţi membrii din biserici cred că este de datoria lor să ofere sfaturi şi să îl corecteze pe păstor în toate privinţele, chiar şi în chestiuni care nu ţin de doctrina biblică adevărată. Este înţelept şi scriptural să îi lăsăm pe păstori să fie păstori!
 
2.2. Asigurați-vă că luptați pentru adevăruri biblice și nu pentru preferințe personale 
 
Dacă eu cred că ceva este greşit în biserică, trebuie să îmi pun întrebarea: ”Spune Biblia clar că acest lucru este greşit sau este doar un lucru care nu îmi place mie sau cu care eu personal nu sunt de acord?” Multe probleme din biserică apar din cauza conflictelor de personalitate şi a încercării din partea unora de a ridica o preferinţă personală la rang de Scriptură. Romani 14 abordează această problemă. În acest capitol Pavel descrie lucrurile despre care Biblia nu vorbeşte în mod explicit. Cele două exemple pe care le oferă sunt regulile cu privire la mâncare şi la zile sfinte. Acestea sunt lucruri despre care credinţa Nou Testamentală păstrează tăcerea. Spre deosebire de legea mozaică, în Noul Testament nu există legi despre ce trebuie să mâncăm (1 Tim. 4:4-5). De asemenea, nu există legi despre sabat şi despre anumite sărbători sfinte şi zile speciale, ca şi cele din Vechiul Testament. Din moment ce Noul Testament nu conţine legi clare cu privire la aceste lucruri, acestea cad sub incidenţa libertăţii creştine. În astfel de lucruri, fiecare credincios este liber să facă aşa cum consideră de cuviinţă, înaintea Domnului, dar el nu poate să îşi impună preferinţele sale asupra altora sau să judece pe alţii cu privire la aceste lucruri. Când cineva din biserică are o problemă cu un aspect din biserică trebuie să se întrebe dacă perspectiva lui cu privire la acest subiect se bazează pe o învăţătură clară din Scriptură sau este doar o chestiune de preferinţă personală.
 
2.3. Veghează-ți inima și atitudinea
 
Noi trebuie să spunem adevărul în dragoste (Efeseni 4:15). Noi trebuie să gândim la rece şi să avem o inimă caldă, nu să avem o inimă rece şi o minte înfierbântată! Când încercăm să îi corectăm pe alţii trebuie să ne păzim propriile noastre inimi şi să facem acest lucru într-un spirit de supunere (Gal. 6:1). 2 Timotei 2:24-25 descrie spiritul în care trebuie să îi corectăm pe alţii: “Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici.” Evanghelistul Mel Rutter spunea: “Ai o poziţie tare ca o stâncă, dar o dispoziţie dulce ca mierea.” Diferenţa dintre a părăsi biserica din cauza unor preocupări doctrinare legitime şi a pleca dintr-un spirit de rebeliune faţă de autoritatea pastorală se arată în două aspecte, aşa cum găsim în Iacov 3:14-18. În primul rând, diferenţa va fi evidentă în atitudine. Este o diferenţă semnificativă între “pizma amară şi un duh de ceartă” din versetul 14 şi atitudinea evlavioasă descrisă în versetul 17: “paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.” În al doilea rând, diferenţa va fi evidentă în roadele care rezultă din această situaţie. Pot să fie cele descrise în versetul 16: “pizmă şi duh de ceartă, … şi tot felul de fapte rele”, sau roadele descrise în versetul 18: ” roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.” Consecinţele pe termen lung vor da pe faţă secretele inimii.
 
Pe de o parte, cei care încearcă să întărească biserica şi se opun unor lucruri care sunt cu adevărat păcătoase şi nescripturale şi care părăsesc biserica doar din acest motiv şi nu datorită voinţei lor sau datorită firii, vor continua să Îl slujească pe Cristos într-un mod care aduce roadă, în biserici mai sănătoase. Pe de altă parte, cei care se luptă doar pentru interesele lor şi care produc probleme într-o manieră firească, carnală, de obicei, merg din biserică în biserică, cauzând probleme oriunde se duc, îşi pierd mărturia şi de multe ori chiar şi propriii copii, iar de multe ori merg de la o biserica sănătoasă la o biserică mai slabă. Faptul că ei se mută la o biserică care este mai slabă din punct de vedere doctrinal şi spiritual, demonstrează faptul că problema nu a fost una de doctrină sau de neprihănire, ci a fost un conflict de personalitate, sau altceva de această natură.
 
2.4. Nu permite ca problemele din biserică să îți otrăvească atitudinea fată de biserică
 
Acest lucru este similar cu punctul anterior, dar merita un paragraf separat. De multe ori când descoperi o problemă gravă şi legitimă în biserică, mai ales o cădere din partea păstorilor, este posibil ca treptat să te înveninezi împotriva întregii biserici. În cele din urmă ajungi să nu mai vezi nimic decât probleme şi greşeli. Totul este în neregulă. Trebuie să fim atenţi să nu permitem diavolului să facă acest lucru în vieţile noastre, şi să rezistăm acestei atitudini ţinând cont atât de lucrurile bune, precum şi de cele rele. Pavel a făcut acest lucru cu biserica de la Corint. În ciuda abaterilor grave din biserică, el a mulţumit Domnului pentru ei pentru mai multe lucruri (1 Cor. 1:4-9; 2 Cor. 1:11, 14).
 
2.5. Ațintește-ți privirea spre Cristos, nu spre oameni
 
”Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evrei 12:2). Unii credincioşi au “cicatrici spirituale” permanente pentru că au făcut parte din biserici conduse de păstori că au abuzat autoritatea lor. Alţii părăsesc biserica cu totul şi folosesc acest lucru ca o scuză. Problema în astfel de cazuri este că aceşti oameni au încrederea şi privirea aţintită mai mult asupra oamenilor decât asupra Domnului Isus Cristos. El nu ne va dezamăgi niciodată, dar oamenii ne vor dezamăgi întotdeauna, într-un fel sau altul. În cel mai bun caz, păstorii sunt doar oameni imperfecţi. Şi ei fac greşeli. Şi ei păcătuiesc. Şi ei pot să fie egoişti, părtinitori şi lipsiţi de viziune.
 
2.6. Roagă-te pentru păstorul tău și pentru ceilalți conducători ai bisericii
 
Rugăciunea face două lucruri: aduce schimbare, pentru că Dumnezeu răspunde şi lucrează prin ea şi, în acelaşi timp, mă ajută să îmi păstrez inima sensibilă pentru cei pentru care mijlocesc.
2.7. Nu uita că nu există biserici perfecte
 
Chiar şi primele biserici, plantate de apostoli au fost imperfecte. Biserica din Corint era carnală şi avea probleme cu divizarea, adulter, procese, beţie în timpul cinei Domnului, daruri spirituale folosite în mod greşit şi învăţători falşi. Cele mai multe din cele şapte biserici menţionate în Apocalipsa capitolele 2 și 3 au avut probleme grave. În biserica din Filipi, două femei erau în conflict una cu cealaltă şi a fost nevoie să fie corectate (Filipeni 4:2). Petru a trebuit să fie mustrat în mod public de Pavel pentru ipocrizie (Gal. 2:11-14). Aceasta nu este o scuză pentru a ignora problemele şi greşelile. Fiecare dintre aceste probleme a fost abordată şi corectată. Am spus aceste lucruri doar pentru a ne aduce aminte că bisericile nu sunt perfecte, pentru că ele sunt alcătuite din păcătoşi imperfecţi care au fost salvaţi prin har, iar noi trebuie să ţinem seama de acest lucru atunci când întâmpinăm probleme în biserică. Dacă părăseşti biserica din cauza unor probleme doctrinare sau morale, trebuie să te muţi la o biserică mai sănătoasă, altfel vei merge din rău în mai rău.
 
2.8. Învață să practici discernământul spiritual, făcând bine diferența dintre lucrurile importante și cele mai puțin importante
 
În Matei 23:23, Domnul Isus Cristos, ne învaţă că nu toate lucrurile au importanţă egală. “Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.” Unele învățături biblice au mai mare greutate decât altele. Toate învăţăturile din Biblie sunt importante, dar nu toate au importanţă egală. Nu orice problemă este motiv suficient pentru a părăsi o biserică. Pentru a cunoaşte diferenţa dintre cele două este nevoie de o cunoaştere aprofundată a Cuvântului lui Dumnezeu şi de discernământ spiritual. Aceasta este lecţia din următoarele versete: “În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sunt încredinţat că sunteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel sunteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii.” (Romani 15:14). “În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.” (Evrei 5:12-14). Astfel de discernământ cere maturitate spirituală, care vine numai prin studiu sârguincios şi prin exercitarea discernământului pentru a alege între bine şi rău. Pavel a spus bisericii din Roma că motivul pentru care au putut să se mustre unii pe alţii a fost faptul că ei erau plini de bunătate şi cunoştinţă (Rom. 15:14). Pe măsură ce ne maturizăm în Hristos, în cunoaşterea Scripturii şi în evlavie, vom putea să îi corectăm pe alţii şi să fim o binecuvântare pentru biserică. Este un adevăr trist faptul că mulţi dintre cei care încearcă să ”îndrepte” problemele din biserică sunt slabi în cunoaşterea Bibliei şi carnali în trăirea lor creştină şi ca urmare, produc mai mult rău decât bine.
 
2.9. Dacă ai o problemă sau o întrebare, du-te direct la păstor sau la persoanele implicate
 
Deseori aflăm că percepţia pe care o avem asupra problemei în cauză este greşită sau descoperim că informaţiile pe care le-am primit au fost greşite sau că nu am avut toate informaţiile necesare. Când discutăm, de la început, cu cei în cauză, putem evita să “facem din ţânţar armăsar” şi să provocăm ceartă pentru nimic.
 
2.10. Nu uita că păstorul are autoritate și responsabilitate mai mare în biserică
 
Aceasta înseamnă că ei trebuie să ia decizii pe care membrii bisericii nu trebuie să le ia şi că va răspunde în faţa lui Dumnezeu pentru aceste decizii. Există situaţii când trebuie să părăsim o biserică din cauza unor greşeli serioase, dar, în acelaşi timp, noi trebuie să învăţăm să punem lucrurile în mâinile Domnului şi să facem ceea ce ne-a spus El să facem, adică să ne supunem conducerii bisericii, să fim o binecuvântare şi să aducem rod. Nu confunda lucrul tău cu cel al păstorului. Tu nu ai nici autoritatea şi nici lucrarea unui păstor (vizitarea bolnavilor, îngroparea morţilor, faptul de a fi disponibil pentru orice nevoie, purtarea de grijă faţă de sufletele credincioşilor). De asemenea, nu ai responsabilitatea unui păstor. El va da socoteala pentru mai mult (Iacov 3:1). Acest lucru te va ajuta pe tine când nu vei fi de acord cu unele decizii pe care le va lua păstorul. Adu problema în faţa Domnului şi spunei Domnului că deşi tu nu ești de acord cu această decizie, nu este decizia ta și vei lăsă problema respectivă în mâinile Lui şi îți vei face partea ta, în supunere faţă de biserica Lui şi în dorinţa de a fi o binecuvântare pentru biserică.
 
2.11. Nu permite nici unei situații să te îndepărteze de biserică
 
Există ocazii când suntem nevoiţi să părăsim o anumită biserică din cauza unor probleme doctrinare şi morale grave, dar noi nu trebuie să permitem nici unei situaţii să ne îndepărteze în întregime de biserică. Domnul Isus Cristos a întemeiat biserica (Matei 16:18) şi în Noul Testament există mai mult de 100 de trimiteri la biserică. Cea mai mare parte a Noului Testament a fost scrisă direct către biserici, ca şi cele din Efes şi Filipi. Cartea Apocalipsa este scrisă către şapte biserici din Asia Mica (Apocalipsa 2 -3). Faptele Apostolilor descrie lucrarea de plantare şi de creştere a primelor biserici. Epistolele pastorale descriu lucrarea bisericii. Chiar şi epistolele care nu se adresează direct bisericii ţin întotdeauna cont şi de adunarea credincioşilor. Epistola către Evrei, de exemplu, conţine afirmaţii puternice despre biserică (Evrei 10:25; 13:7, 17). Cartea lui Iacov menţionează presbiterii (păstorii) din biserică (Iacov 5:14). Prima epistolă a lui Petru se adresează presbiterilor (păstorilor) bisericilor (1 Petru 5:1-4). Aceasta demonstrează importanţa pe care o are biserica în ochii lui Dumnezeu, şi fiecare credincios trebuie să aibă aceeași pasiune pentru adunare.
Este uşor să critici o biserică, dar trebuie să ne punem următoarea întrebare: “Ce fac eu pentru ca biserica mea să aibă succes şi să fie rodnică pentru gloria lui Dumnezeu?” De asemenea, trebuie să mă întreb: “Cum ar fi biserica dacă întreaga biserică ar fi ca şi mine?” Unii oameni critică totul, dar nu fac aproape nimic pentru a îndrepta lucrurile. Această atitudine este greşită şi distructivă pentru lucrarea lui Dumnezeu.
 
(David Cloud, Fundamental Baptist Information Service, traducere Cristi Hoble, prelucrare Daniel Branzai și Samy Tuțac)