Roada Duhului Sfânt

Galateni 5:16-23

16. Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul si nu împliniţi poftele firii pământesti. 17. Căci firea pământească pofteste împotriva Duhului, si Duhul împotriva firii pământesti: sunt lucruri potrivnice

unele altora, asa că nu puteţi face tot ce voiţi. 18. Dacă  sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.

Si faptele firii pământesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,

închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, 21. pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările si alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Împărăţia lui Dumnezeu. 22. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinciosia, 23. blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

Ilie Bledea 1Având în vedere că, suntem aproape să sărbătorim pogorârea Duhului Sfânt, vreau să împărășesc câteva gânduri legate de acest subiect. Vreau să ne gândim la roada Duhului Sfânt. Consider că, este foarte important într-o vreme în care se accentueează și se caută darurile Duhului, să accentuăm și să căutăm roada Duhului. În sensul acesta, vă provoc la câteva observații pe textul biblic din Galateni 5.

Prima observație, este asupra cuvintelor folosite în Scriptură, cuvinte care sunt foarte  importante și exacte. Cuvintele folosite sunt următoarele: Roada Duhului, dimpotrivă, este. Nu se spune că, roada noastră, prin Duhul, este: …., ci, roada Duhului este:…. Aceste cuvinte sunt foarte importante pentru mine. Caracterul spiritual al unui credincios nu este produsul lui, este produsul Duhului Sfânt în întregime. Este vorba de inițiativa Duhului, de implicarea Duhului în viața mea, este vorba de lucrarea Duhului în viața mea (roada este întotdeauna rezultatul muncii), este vorba de interesul Duhului pentru a rodi în mine (să știți că noi nu suntem atât de interesați pe cât este Duhul să rodească în noi), și nu în ultimul rând,  este vorba de meritul total al Duhului. Roada Duhului, mă determină să îl proslăvesc pe Dumnezeu Duhul, pentru ceea ce EL lucrează în mine.

A II-a observație, roada Duhului este consecința directă a călăuzirii Duhului în viața credinciosului. În versetele 16 la 18 se vorbește despre umblarea în conformitate cu Duhul, sau despre călăuzirea Duhului. Duhul Sfânt este în viața noastră ca să ne conducă umblarea.  Aceasta ne va face să respingem poftele firii pământești. Asta implică un conflict interior la care suntem supuși zilnic, dar în care Duhul câștigă pentru că este mai puternic decât firea, nu pentru că noi îl alimentăm sau îi facilităm victoria cumva. Prezența și călăuzirea Duhului în viața noastră, implică și supunerea noastră față de Duhul, noi nu mai suntem liberi să facem tot ceea ce voim. Însă, avem și o liberatate a Duhului, nu mai suntem sub Lege, sub cerințele și condamnarea Legii, ci liberi în Duhul pentru Hristos.  Prin umare, nu poate fi vorba de roada Duhului, fără să umblăm călăziți de Duhul Sfânt.

A III-a observație, roada Duhului este într-un contrast puternic cu faptele firii. Contrastul este pe mai multe linii. De exemplu: Roada Duhului este una, este unitară, faptele firii sunt mai multe, sunt fragmentate, crează fragmentare în om și între oameni. Faptele firii sunt produsul natural al fiecărui om, sunt meritele omului și contribuția totală a omului, roada Duhului, așa cum am subliniat în prima observație, este produsul Duhului, fără meritul și aportul omului. Nu cred că omul contribuie cu nimic la roada Duhului, orice ar aduce omul în roada Duhului, ar știrbi roada Duhului. Omul doar beneficiază și se lasă la dispoziția Duhului, dar el nu contribuie în roada Duhului, omul are doar faptele firii, iar Duhul are roada Lui.

În final, roada Duhului este caracterul pe care Duhul Sfânt îl produce în cei mântuiți. Fiecare om care este născut din nou prin Duhul, trebuie să aibă roada Duhului, faptul că la unii iese în evidență mai timpuriu, iar la alții mai târziu, este o problemă temporară, însă în final toți credincioși vor avea roada Duhului. Creștinismul este Cristos în noi prin Duhul Sfânt. Galateni 2:20 exprimă marea schimbare pe care o face Domnul în noi. Nu mai trăim noi, ci Hristos trăiește în noi. Cum? Prin Duhul. Iar Galateni 5:24 spune: „Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, și-au răstignit firea pământească, împreună cu patimile și poftele ei.” Întrebarea se ridică din nou; Cum? Prin Duhul, prin prezența și puterea Duhului putem să trăim o viață răstignită în ce privește firea noastră, și roditoare din plin în ce privește roada Duhului. Noi suntem născuți din nou prin Duhul, sigilați de Duhul Sfânt, călăuziți de Duhul Sfânt, umpluți cu Duhul Sfânt, înzestrați de Duhul Sfânt cu daruri spirituale, dar și tranformați în caracter prin Duhul Sfânt. Caracterul nostru trebuie să reflecte lucrarea Duhului Sfânt în noi, trebuie să fie diferit de ceea ce am fost înainte, trebuie să fie ceva nou, special și supranatural. Caracterul creștinilor trebuie să fie = roada Duhului sfânt.

De aceea, nu nouă, nu nouă, Doamne, ci numelui Tău, dă slavă! Pentru Duhul Tău, Doamne și pentru roada Duhului Tău!

Ilie Bledea