Schimbarea, singura constantă

img_7378Se spune că cine s-a oprit din învățare, îmbătrânește personal și accelerat :-). Nu știu de ce mi-a fost frică mai tare: de fenomenul ireversibil al îmbătrânirii sau de fenomenul nedorit și inconfortabil al schimbării? Chiar dacă nu am soluționat încă dilema aceasta, am luat decizia de a face mereu schimbări în viața mea, de a nu mă mai ascunde în spatele unor expresii de genul: ”așa m-a făcut mama”, ”nu mă împac deloc cu fructele”, ” nu pot fără carne”, ”n-am făcut aceasta niciodată, așa că nici nu încerc”, etc.

Schimbarea se produce oricum, cel puțin la nivel entropic. De ce n-aș alege eu direcția schimbării, de ce să nu experimentez intenționat și planificat lucruri noi în viața mea? De ce să tot încerc să fiu loial unor obiceiuri nesănătoase pe care le-am adoptat în copilărie sau tinerețe, care nu fac decât să conserve niște mecanisme de apărare depășite, de ani și decenii?

M-am hotărât să fac schimbări, să explorez domenii noi despre care ziceam: ”nu este pentru mine”, ”niciodată nu m-a interesat aceasta”, ”este pentru excentrici”, ”este prea riscant”, ”neam de neamul meu nu a făcut aceasta”.

Știu că vi se pare ciudat unora, dar un domeniu cheie în care am început să fac schimbări este cel … alimentar. Chiar dacă ”viața este amară” zic unii, am hotărât s-o îndulcesc fără să mai pun zahăr în cafea. Nici măcar din acela brun.

Am început să evit carnea, eu cel care nu concepeam mâncarea fără carne. Se zice că grupa de sânge 01 este specifică celor carnivori. Spre surprinderea mea, am început să includ intentionat în meniu legume și fructe – eu care uitam că există astfel de vietăți pe planetă pentru a fi mâncate.

Schimbarea este o constantă, atât pentru tineri cât și pentru seniori. De ce să tot las frica la poarta inimii mele ca să blocheze acumularea de experiențe noi? De ce să tot lupt pentru acumularea de lucruri noi (care se învechesc), de idei noi ( care vor sta degeaba pe etajerele minții) când pot depune efort pentru acumularea de experiențe noi și energizante, care devin trambuline pentru nivele noi de devenire și desăvârșire?

Schimbarea, noutatea și riscul sunt pentru aventurieri, nu pentru sedentari, fricoși, leneși sau delăsători. Credința și schimbarea au mers dintotdeauna împreună pe calea îngustă a devenirii dumnezeiești. Oamenii credinței au trăit o prefacere – înnoire continuă urmând un Dumnezeu iubitor și credincios, dar imprevizibil și uimitor, care se poate revela într-un rug aprins, un susur de apă, un apus de soare, un vârf de munte, un cutremur, un uragan, o cruce sau în pâine și vin – Cina Domnului. Tot la mâncare am ajuns.

Dumnezeu ne cheamă la o viață de aventură, cu suspansuri și necunoscute, pericole și miracole. Dintre toate, luarea crucii este cea mai mare aventură a vieții. Știi când începe, dar nu știi pe unde te duce și când se termină. Dar, știi că acolo, și numai acolo, găsești și trăiești Calea, Adevărul și Viața. Restul sunt bonusuri.

Nu a sosit oare și în viața ta rutinată startul pentru o nouă aventură?

Gili Indrie