SINGURA GLORIE CARE CONTEAZĂ CU ADEVĂRAT

Și din nor s-a auzit un glas care zicea: Aceasta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați. Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur (Lc.9:35,36a) 

A fost o experiență unică, năucitoare, nemaiîntâlnită până atunci și nici de atunci încolo. Atât de extraordinară a fost acea experiență încât și la bătrânețe, Petru și-a amintit-o cu lux de amănunte. Ochii lui au văzut mărirea Lui, urechile lui au auzit glasul divin pe muntele cel sfânt așa că cititorii lui pot sta liniștiți că nu au de-a face cu fake news, ci cu adevărul (2 Pet.1:16-18). Doar cuvântul profeției mai  întrece în tărie această experiență sublimă la care Petru, Iacov și Ioan au fost martori: schimbarea la față (sau transfigurarea) Domnului Isus. 

Este o experiență relatată de toți cei trei sinoptici, deși în moduri diferite, cu nuanțe diferite. De exemplu, Luca ne spune că în timp ce se ruga, Mântuitorul S-a schimbat la față (Lc.9:29), iar Marcu precizează ca albul hainelor era de o albeață nemaiîntâlnită în această lume. Ceea ce precizează toți trei sinoptici este legătura dintre acest eveniment și anunțarea Crucii, dar și a gloriei în care Fiul Omului va veni. Unii care trăiau atunci, va spune Mântuitorul- nu vor muri până nu vor vedea Împărăția promisă (9:27). În ce sens anume? Răspunsul avea să vină peste câteva zile, pe munte. Acolo, Fiul S-a schimbat la față și hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. Acolo, I s-au alăturat doi din eroii lui Israel-Moise și Ilie, reprezentantul Legii și al profeților. Tot acolo, sub impulsul momentului, Petru se trezește că vorbește singur și vrea să facă trei colibi (v.33), probabil – o aluzie la sărbătoarea corturilor. O sărbătoare ca asta unde să stai în prezența lui Moise, Ilie și Isus trebuie să dureze la nesfârșit. Nu te mai gândești nici  la mâncare, nici la cort pentru tine, doar să nu se mai termine! Însă scena nu durează mult, pentru că un nor avea să îi acopere pe musafirii cerești, iar din nor se va auzi glasul care va zice: Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați (Lc.9:35). Iar când glasul Se stinge și musafirii pleacă – rămâne Isus singur (v.36a). Este singura imagine care merită să rămână pe retină după acea experiență uluitoare! Este singura glorie care contează cu adevărat într-o lume in care dictonul latin se adeverește la fiecare pas: sic transit gloria mundi.(Ce stranie este această constatare într-un an în care o pandemie a îngenunchiat o planetă, a  distrus economia globală, a răvășit felul nostru de viață. Bogații planetei sunt loviți, politicienii ambițioși umiliți, articolele de lux nu mai au căutare ca în trecut, industria turismului pusă pe butuci, etc. pentru că Dumnezeu vrea să ne arate cui îi aparține gloria finală). Vom înțelege oare din toate acestea că doar gloria lui Cristos contează?

Contează, căci este gloria persoanei Sale, este  gloria Sa intrinsecă. Nu este ceva reflectat (ca în cazul lui Moise), nici fabricat. Este gloria singurului Fiu al Tatălui (Ioan 1:14). Pentru câteva momente, Domnul Isus a făcut posibil ca „perdeaua” umanității să fie dată la o parte, pentru ca ucenicii să înțeleagă cine este cu adevărat: Regele ce va veni în gloria Împărăției Sale împreună cu sfinții îngeri! Este o glorie superioară oricărui personaj important al Vechiului Testament. Moise și Ilie erau eroi naționali, reprezentau Legea și Profeții, dar ei nu au venit pe munte ca omologi ai Domnului Isus. Moise era serv în casa lui Dumnezeu, dar Cristos este Fiu (Evr.3:3-5). Legea și profeții își găseau finalitatea tocmai în El, despre care mărturiseau. Legea nu a rezolvat problema păcatului (doar a revelat-o), însă Fiul o va rezolva. El Se afla în drum spre Cruce tocmai cu acest scop! Iar Crucea a fost ceasul suprem al glorificării Lui (Ioan 12:23). De aceea, Petru a greșit când a părut să sugereze că Moise și Ilie sunt egali cu Isus. Nu sunt, după cum nimeni nu este. Glasul Tatălui avea să facă precizarea: Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați (v.35).

E bine să nu uităm nici noi astăzi, acest lucru, căci de el atârnă veșnicia noastră. Privește în jur și constatată cum gloria omului este supusă deșertăciunii și distrugerii. Un virus care a redus la maxim contemplarea gloriei adunată în muzeele și galeriile lumii, mișcări de stradă care distrug statui, ard clădiri și rescriu trecutul unor societăți întregi. Ce mai rămâne oare din toată gloria oamenilor? Nimic, spune Scriptura. Mândria omului va fi smerită și trufia oamenilor va fi plecată, numai Domnul va fi înălțat în ziua aceea (Isa.2:17). Transfigurarea Domnul Isus ne amintește de acea zi. Vei recunoaște aceasta? Vei căuta să-I dai glorie doar Lui și Să-I proclami gloria printre neamuri? Vei trăi fiecare zi doar pentru gloria Lui? Vei privi la ea, așa cum este revelată în Scripturi ca să fi transformat de ea (2 Cor.3:18)? Vei fi mereu fascinat de gloria Sa în așa fel încât celelalte lucruri să devine de-a dreptul insignifiante? Așa cum spun versurile unui îndrăgit imn: „Privește doar la Isus, privește adânc la fața Lui minunată și atunci grijile acestei lumi vor păli în lumina gloriei și a harului Său”.

Dacă gloria Lui este singurul lucru care rămâne, a căuta să trăiești pentru gloria Lui este singurul lucru care contează!

Marius Birgean