Soților, conviețuiți cu înțelepciune cu soțiile voastre!

“La fel și voi, soților, conviețuiți cu înțelepciune cu acest vas mai slab, femeia, acordându-le onoare ca unora care vor fi moștenitoare ale harului vieții împreună cu voi, pentru a nu fi împiedicate rugăciunile voastre” (1 Petru 3:7).

În zilele noastre sunt mulţi care încearcă să redefinească cuvintele „căsătorie” şi „familie”, dar și relațiile din familie. Pentru că este Ziua Internațională a Femeii, mă gândeam să transmit un mesaj bărbaților. Ar putea fi, chiar o schiță de predică pentru cei interesați. Apostolul Petru subliniază acele conduite ale soților, care fac să funcţioneze relaţia de căsnicie poruncită de Dumnezeu.

A. Întrucît li s-a dat autoritate în căsătorie, soţii au responsabilitatea să-şi trateze soţiile într-un mod cuviincios.

1. Cuvîntul tradus  ca “purtaţi-vă”  este  kata gnosis, care literal înseamnă “potrivit cunoaşterii”.

2. Asta ar trebuie să ştie bărbaţii, în loc să se poarte fără lipsă de respect. Într-o traducere contemporană, Petru spune: “Bărbaţilor, nici să nu vă gîndiţi  să vă purtaţi necuviincios cu soţiile voastre!”

B. Soţia trebuie tratată ca un partener mai slab.

1. Slăbiciunea la care se face aluzie aici  nu se referă la vreun fel de slăbiciune genetică. Petru nu spune că bărbaţii au vreo anumită superioritate innăscută faţă de femei.

2. Petru se referă mai degrabă la diferenţa de putere menţionată anterior. Cu alte cuvinte, Petru  îi averizează pe bărbaţi să nu-şi folosească în mod greşit autoritatea în căsnicie.

C. Bărbaţii trebuie să recunoască  faptul că soţiile lor sunt co-moştenitori ai harului vieţii, darul de preţ al lui Dumnezeu.

1. În această  discuţie despre relaţia de căsătorie şi Pavel porunceşte ca nevestele să se supună bărbaţilor lor. Însă, în plus, el spune că supunerea este reciprocă. Soţiile se supun autărităţii soţului lor, în timp ce soţii îşi supun nevoile personale celor ale soţiilor lor (Efeseni 5:21-33). Este reciprocitatea despre care vorbeşte şi Petru.

2. Eşuarea în ceea ce priveşte responsabilitatea faţă de nevoile soţiei este cauza unei întreruperi în comunicarea dintre soţ şi Dumnezeu.

CONCLUZIE

Căsătoria şi familia sunt instituţiile fundamentale ale rasei umane. Datorită importanţei acestor relaţii, Dumnezeu a ales să nu rămînă tăcut în această privinţă. În harul Lui, El pune la dispoziţie o învăţătură clară cu privire la comportamentul necesar pentru o căsnicie de succes. Dacă noi îi ignorăm cuvintele, facem asta pe riscul nostru…

Samy Tuțac