STAREA JALNICĂ A BISERICILOR

IMG_1119Sunt tulburat de mult, dar m-am abținut. Astăzi nu mai pot. Trebuie să vorbesc. Criza actuală o cere. Dacă o ținem tot așa, ne vom stinge într-o generație. Mărturia bisericilor este instrumentul pentru mântuirea oamenilor. Fraților, ne pierdem mărturia! Bisericile riscă să-și piardă relevanța! Unii au și început să plece dintre noi. Măcar ei nu sunt ipocriți. S-au dus să se bucure pe față de păcerile lumii de acum.

Nici nu știu de unde să încep … Să le iau pe rând?

Într-o biserică, doi au murit când au fost chemați la Comitetul bisericii și viața lor a fost analizată. Pur și simplu, s-au enervat, le-a crescut tensiunea și au dat ortul popii. Parcă ,,i-a trăznit Dumnezeu“! Unii spun că a fost ceva divin, dar eu cred în cuceririleștiinței și spun că a fost mai degrabă de vină tensiunea arterială.

O altă biserică, nu-i spun numele, a început să se creadă buricul pământului doar petru că se află în ,,capitală“ …

Să te ferească Dumnezeu să fie o stare de necesitate și biserica să primească ajutoare materiale … Propovăduitorii altruismului teoretic se transformă într-o clipă în egoiștii cei mai avari. Să te ții ceartă! Mai ales femeile se aruncă asupra ,,prăzii“ ca niște hiene nehămesite. Ideia bună a expediatorilor a fost deturnată și denaturată de atitudinea nepotrivită a celor ce le primesc, făcând ca o binecuvântare să se transforme într-un blestem.

Liderii bisericilor și misionarii au ajuns foarte greu de înțeles .. Nu-i poți face să se înțeleagă doi cu doi, iar acolo unde-s patru trebuie neapărat să se despartă și să meargă pe căi diferite. Nu-i vorba despre principii, ci doar de ,,personalită“.

Bisericile dintr-o anuită zonă, iar nu spun unde, au înaceput să cadă victime unor predicatori prăpăstioși care, nici mai mult nici mai puțin, propovăduiesc ,,circumcizia târzie“, ca un regret că n-au avut privilejul să se nască … evrei. Poporul ăsta chiar crede că ei conduc lumea! Nu m-ar mira ca ei să se afle și în spatele mișcării pentru noua ordine mondială. Este foarte suspect ca mai toate strangerile de ajutoare ajung invariabil la … Ierusalim.

Despre starea morală a bisericilor ce să mai zic ? Am ajuns, nu la fel ca oamenii din lume, ci parcă mai răi decât ei! Se trăiește în curvie pe față. Cei ce conduc biserica de acolo nu numai că nu i-au disciplinat, dar i-au lăudat înaintea tuturor! Tot acolo, unii vin beți la Cina Domnului. Toți se ceartă și a apărut o tendință nouă: se dă cinste în adunare celor ce sunt mai bogați. Cu cât sunt mai bogai, cu atâta li se dă mai multă cinste și sunt puși pe scaunul din față. Probabil că banii lor ,,ung“ roțile pe care se face lucrarea lui Dumnezeu. Fiecare se vrea ,,mare și tare“. S-au împărțit în cete bazați pe simpatii și fac ferfeliță unitatea bisericii.

Am mai văzut ceva. Există unele biserici ,,super-spirituale“. Ele sunt preocupate cu ,,lupta duhovnicească“ cu ,,căpeteniile demonice“ care stăpânesc străzi, sate, orașe și țări întregi. Pasiunea lor este ,,scoaterea de draci“, și ,,luarea în stăpânire“ a caselor, străzilor, satelor, orașelor și țărilor ,,în numele lui Cristos“ … Au ajuns mai rău decât cei pasionați de spiritism, iar adunările lor sunt mai degrabă ,,sedințe de invocare a duhurilor“, decât adunări în care se stăruiește în învățătura apostolilor. Alții practică un fel de cădere în transă și de comunicare în sunete neinteligibile, exersându-se în producerea extazului religios.

În alte locuri, bisericile au ajuns roabele unor ,,învățători“ obsedați cu planșe și diagrame despre calendarul profetic. Au ajuns să confunde evenimentele vestite de Domnul Isus și propovăduiesc că venirea Domnului s-a și produs, că ne aflăm deja în Ziua Domnului și că trebuie să instaurăm domnia lui Christos într-o Biserică biruitoare asupra tuturor formelor de guvernământ și de stat. Ei spun că Antichristul este o formă de împotrivire care a fost deja înfrântă de Evanghelie și că trebuie să implementăm acum biruințele veacului viitor. Văzute cu un ochi critic, din afară, astfel de biserici sunt pline de superstiții, nu de spiritualitate. Unii dintre predicatorii care se vor musafirii noștri sunt așa de dubioși că nu este bine să le dai nici bună ziua, darămite să-i mai și primești în casă!

Ce să mai spun de celelalte biserici? Este clar că ne-am pierdut dragostea dintâi și nu vrem să ne mai întoarcem la Dumnezeu cu pocăință. Oare ce se va alege dintr-un astfel de creștinism? Unele biserici au dat mâna cu dracul și s-au aliat cu puterea politică, devenind un fel de ,,biserici naționale“ sau ,,de stat“. Am ajuns că statele lumii care zac în cel rău se pretind a fi ,,creștine“. S-a instaurat o formă parșivă de curvie cu puterea politică. Biserica este ,,în pat“ cu mai marii lumii. Cetățenii sunt încreștinați ,,cu forța“, fără a fi întrebați, fiind botezați doar la câteva zile după naștere. S-a ajuns la un fel de talmeș balmeș în are lumea este proclmată ,,creștină“, iar bisericile sunt din ce în ce mai lumești, pline de oameni nenăscuți din nou. Pe alocuri, astfel de biserici prigonesc și-i omoară pe cei mai buni creștini …

În zonele afluente, bisericile se lăfăie în lux și nu există pofte pe care să nu și le satisfacă. Sunt pline de un complex de superioritate față de bisericile din provinciile sărace și propovăduiesc mediocritatea spirituală drept una din marile virtuți. Ele se feresc de ,,extremism“, ajungând să disprețuiască pe cei ce sunt ,,în flăcări“ pentru Domnul. În ochii lor, în optica lor, nesănătosul a ajuns sănătos, iar sănătosul este bănuit de boală. În loc să-și vadă goliciunea formelor, ei au ajuns să se laude cu tot felul de procesiuni și festivaluri religioase.

Nu-i de mirare că unele biserici nu mai sunt ,,ale Domnului“, ci au încăput pe mâna unor oameni mândrii, orgolioși și închipuiți, care se poartă asemenea unor ,,dictatori“, izolâdu-se de celelalte biserici și ,,excluzându-i“ pe cei ce îndrăznesc să aibă o părere deosebită de a lor.

Se tolerează trăirea în păcat, se întreține ura, conflictele personale sunt ridicate la rang de ,,luptă pentru adevăr“, se înobilează disprețul, a dispărut îngăduința față de cel mai slab și dorința de a ridica pe cei căzuți.

Nimeni nu vorbeșe despre ce fel de închinare este plăcută Domnului! Nimeni nu reglementează probema muzicii din biserici!

Imitând lumea din jur, creștinii au ajuns să se dea în judecată unii pe alții. Ei refuză formele de arbitrare din biserică și se duc să se bălăcărească unii pe alții pe la tribunalele celor necredincioși, spre distracția și câștigul avocaților din lume.

Până și cei de la vârf sunt compromiși. Sectarismul și separarea dintre biserici a ajuns la culme. Fiecare susține că este singurul care are dreptate, că numai el deține adevărul, inventând astfel o clauză în care ura este justificată: deosebirile ,,doctrinare“!

Până și cei mai binecuvâtați exponenți ai creștinismului se complac în situații discutabile. Ei adună sume mari de bani, cică ,,pentru cei săraci“, distribuindu-le apoi dintr-o parte în alta și riscând astfel să fie bănuiți de însușire necinstită de fonduri. Te și miri de unde au ei banii cu care călătoresc aproape pe toată fața pământului, în timp ce alții mor de foame și n-au cu ce să se îmbrace … Nu mai poți avea încredere în nimeni. Trăim într-un climat de totală suspciune și fiecare îl bănuiește pe celălalt de ceva rău, de o ,,conspirație“ ocultă. Cei de ,,la centru“ au ajuns să ceară copii după scrisorile celor din teritoriu și le suspectează corespondența.

Unde se va ajunge, fraților? Ce șanse are un astfel de creștinism să mai câștige suflete pentru Christos?  Nu-i de mirare că ne disprețuiește lumea. Ar fi mai bine dacă am ieși din bisericile organizate și fiecare s-ar strădui să ,,umble cu Domnul“, așa cum îi dictează propria conștiință. Dacă o ținem tot așa, dacă nu se întâmplă ceva fundamental, creștinismul va dispare în generația următoare. Cine oare l-ar putea duce mai departe? Cine oare va face ca lucrarea începută de Christos să continue? Cine va zidi în continuare Biserica Domnului?

Iată întrebări la cre fiecare dintre noi trebuie să răspundă. Și asta cât mai urgent!

[Reportaj de la fața locului, în stil de blog românesc modern, desprins din relatările despre bisericile primului secol creștin, așa cum apar ele în cărțile Noului Tstament]

Pastor Daniel Brânzei