Sunt un creştin conservator (ce înseamnă asta şi câteva clarificări)

valentin fatSunt un creştin conservator. Mai concret, ce înseamnă aceasta pentru mine? Voi prezenta lucrurile cât se poate de simplu. Cred în inspiraţia divină a Bibliei şi mă supun autorităţii ei. Cred că Dumnezeu S-a revelat pe Sine în Sfintele Scripturi. Astfel, a te supune Cuvântului lui Dumnezeu, înseamnă a te supune lui, iar a nesocoti Cuvântul acesta, înseamnă a-L nesocoti pe El.

Câteva precizări sunt cât se poate de necesare:

1. Pentru că mă supun autorităţii Bibliei, voi căuta să o studiez pentru a mă asigura că am înţeles mesajul ei.

Biblia nu a fost inspirată mecanic, deci nu trebuie aplicată mecanic. Procesul de inspirare al textului Biblic a însemnat o tainică îngemănare între lucrarea Duhului Sfânt şi acţiunile autorilor umani. Exemplul clasic este acela al evanghelistului Luca, acesta afirmând că “a făcut cercetări cu deamănuntul.” Dacă scrierea Bibliei a presupus studiu, acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea ei. Ţinând cont de faptul că sunt gata să mă supun voii lui Dumnezeu revelate acolo, voi depune toate eforturile pentru a mă asigura că am înţeles corect mesajul ei. Ce rău mai mare poate să fie decât să accepţi deplina autoritate Cuvântului revelat, iar mai apoi să îl înţelegi şi să îl aplici eronat? Mult rău au făcut şi încă fac acei creştini bigoţi care merg orbeşte înainte, mânaţi de idealuri străine Bibliei şi, în consecinţă, străine lui Dumnezeu. În general, îi recunoşti rapid datorită modului lipsit de discernământ, dar şi de dragoste în care aplică Scriptura. Unul din cele mai mari păcate ale noastre este că nu studiem Biblia în contextul ei. Recunosc, studiul e greu, presupune timp şi energie. Aşa că ceea ce facem este că stabilim ceea ce “spune” Biblia şi apoi mergem să căutăm versetele. Le introducem în tun şi dăi cu obuzele. Poate nu mă credeţi, dar încă mai sunt fraţi în bisericile noastre care susţin cu Faptele Apostolilor că trebuie să ne întâlnim la nouă dimineaţa. Nu la ora asta mergeau Petru şi Ioan la templu? Nu mai vreau să aduc în discuţie toate parodiile escatologice puse pe seama Bibliei pentru că vreau să rămân liniştit şi calm în seara aceasta.

2. Nu voi pune regulile mele sau regulile impuse de contextul în care mă aflu pe aceiaşi treaptă de autoritate cu a Bibliei.

Ar fi cea mai mare aroganţă. Ar însemna să acord părerilor mere autoritate divină. Tocmai de asta zicea C.S. Lewis că fratele mândru şi bisericos poate să fie mult mai departe de Dumnezeu decât doamna cu meserie nu foarte onorabilă.

Din cauza acestui fapt i-am contrariat pe mulţi de-a lungul timpului. Şi pe blog şi la biserică. Oameni care auzind pasiunea cu care vorbesc despre Biblie au spus “ăsta e de-al nostru.” Dezamăgire totală însă atunci când a venit vorba de reticenţa mea în ce priveşte impunerea unui cod vestimentar, judecarea şi condamnarea tobelor sau…ah, mă opresc aici. Nu îi înţeleg pe cei care ţin ca orbul de bâtă de structura întâlnirilor bisericeşti. Nici pe cei care vor să-şi înfigă furca în barba lui Moş Crăciun şi să îl arunce deasupra rugului de brazi. (Reticenţa mea faţă de brazii de Crăciun e motivată ecologic, nu teologic!!!) Dumnezeu nu este impresionat de habotnicia nimănui! Nu face niciodată casă bună cu inchizitorii, nici cu cei de demult, nici cu cei de azi. Apărătorii vajnici ai lui Dumnezeu, precum prietenii lui Iov, s-ar putea să aibă surprize. Pe de altă parte, acolo unde Cuvântul este clar, nu voi face excepţii. Poate că viziunea biblică asupra familiei nu mai este în ton cu vremea, dar asta nu înseamnă în niciun fel că ar trebui să adaptăm învăţătura şi practica.

3. Nu voi face din Biblie un dumnezeu.

Vreau să Îl cunosc pe Dumnezeul descoperit în Biblie. Nu ştiu dacă este întru totul corect să folosim exprimări de genul “Biblia spune…”, deşi am folosit adeseori formulări de genul. Frumuseţea şi puterea Bibliei stă în faptul că “Dumnezeu spune….” În momentul în care nu mai credem acest lucru, Biblia se pierde printre multele cărţi din biblioteca omenirii. Scopul meu nu e să cunosc Biblia. Fariseii o ştiau tare bine. La fel teologii liberali. Scopul meu este că Îl cunosc pe Dumnezeul revelat acolo.

P.S. Din cauza modului cum înţeleg lucrurile mă simt adesea ca a man without a country. (om fără ţară.) Totuşi, Domnul este bun! Şi-a făcut milă de mine, m-a format şi m-a pus să lucrez alături de oameni luminaţi. Altfel nu aş putea. Îi mulţumesc Lui şi le mulţumesc lor.

Valentin Făt

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *