Suveranitatea Harului lui Hristos pentru ucenicul îndoielnic (Ioan 20:24-31)

Ilie Bledea 1Acesta a fost textul cel mai citit în bisericile evanghelice din România zilele trecute, dar şi în bisericile creştine tradiţionale. Un text foarte frumos şi important. Greşeala pe care o putem face citind şi predicând din acest text este să ne pierdem în scenarii şi detalii, care nu reprezintă frumuseţea esenţială a textului.

În episodul descris de acest text, nu străluceşte Toma, ci Hristosul Înviat. Nu se accentuează atât de mult necredinţa, sau îndoiala lui Toma, cât harul suveran al lui Hristos cel Viiu, care învinge îndoiala şi necredinţa.

De aceea, vreau să scriu câteva idei despre suveranitatea Harului lui Hristos pentru ucenicul îndoielnic. Harul acesta manifestat atunci şi acum pentru noi, vine în câteva etape succesive:

  1. Atrage spre El pe ucenic, v24-25.

Mijloacele folosite:

  1. Mărturia ucenicilor care l-au văzut pe Domnul – pt Toma atunci, v24, 25.
  2. Mărturia Scripturilor pentru noi acum, v30-31.

Nimeni nu ajunge la Hristos, fără să fie atras prin harul suveran, de Dumnezeu. Dumnezeu în suveranitatea Lui a rânduit şi mijloacele prin care suntem atraşi fiecare, în aceiaşi direcţie, spre Hristos.

  1. Aşteaptă pe ucenic în părtăşia adunării ucenicilor, v26.

Nu putem spune cu exactitate, când i-au spus ceilalţi ucenici lui Toma că au văzut pe Domnul, însă, dacă urmărim cu atenţie naraţiunea evanghelistului Ioan, ni se arată că în aceiaşi zi, în care l-au văzut pe Domnul. Pentru că, versetul 26 urmează după versetel 24 şi 25, în care se prezintă această întâlnire între ucenicii care l-au văzut pe Domnul şi Toma, iar versetul 26 începe cu această afirmaţie de timp: „după opt zile…Întrebarea mea este; după opt zile de la ce moment? Ultimul moment descris antecedent este mărturia ucenicilor înaintea lui Toma, şi exprimarea pretenţiilor lui Toma. Este adevărat că antecedentele temporale la această expresie, sunt în v19 şi 1, care vorbesc despre ziua dintâi a săptămânii, dimineaţa şi seara. Însă dacă este să urmăm firul naraţiunii, întâlnirea dintre ucenicii care l-au văzut pe Domnul şi Toma, s-a realizat în aceaiaşi zi seara, după ce l-au văzut pe Domnul, ei l-au căutat pe Toma sa-i mărturisească.

Asta înseamnă că, Domnul a ştiut din ziua învierii îndoiala şi aşteptările lui Toma. Înseamnă că, deşi Domnul a ştiut nu L-a căutat personal ca pe Maria, sau pe Petru. De ce? Asta înseamnă că, Domnul a aşteptat pe Toma să se reîntoarcă în adunarea ucenicilor. Domnul în suveranitatea şi înţelepciunea Lui nu I s-a arătat în privat, ci doar în adunarea ucenicilor Lui. De ce? Ce ne învaţă asta?

Domnul este suveran în felul în care îşi arată harul şi îşi manifestă prezenţa Lui specială. Domnul în harul Său Suveran, l-a lăsat pe Toma o săptămână să se zbată cu întrebările şi îndoielile sale. De ce? Pentru ca Harul Lui să fie mai mare. Domnul în Harul Său suveran, l-a aşteptat pe Toma unde trebuia, când trebuia, cu ce trebuia.

Domnul în harul Său suveran, aşteptă după planul Său, agenda Sa, cât este nevoie pentru noi ca să ne întoarcem unde trebuie să ni se descopere El. Dar, să nu uităm, locul favorit al lui Hristos pentru a-şi manifesta harul este adunarea ucenicilor Săi.

  1. Abordează specific prin Cuvântul Său problema ucenicului, v27.

Domnul nu aşteaptă ca Toma să spună ceva, ci după ce salută toată adunarea cu binecunoscutul salut al Său: Pace vouă!, El se adresează lui Toma direct şi abordează specific problema lui. Problemea lui era îndoiala. Nu era atât de mult să vadă, cât să audă direct de la Hristos adevărul învierii. Şi Hristos i-a dat harul acesta să audă direct.

Domnul cel Viu, în harul Său suveran, ni se adresează şi nouă specific, ne abordează problemele noastre. Însă, s-ar putea ca noi să nu înţelegem că este pentru noi, ci să ne gândim la alţii. Atenţia noastră trebuie să fie întotdeauna la Cuvântul lui Hristos!

  1. Apreciază credinţa lui, deşi credinţa este meritul Harului Său, v29.

După ce Toma face declaraţia lui de credinţă, deosebit de frumoasă, Domnul Isus apreciază credinţa lui, venită în urma arătării lui Hristos. Hrisots S-a arătat liber şi suveran lui Toma şi ucenicilor, arătarea Lui nu a fost determinată de nimeni, numai de voia Lui şi de buna Lui plăcere. Prin urmare, credinţa lui Toma, venită în urma arătării lui Hristos, este darul harului Său, care I s-a arătat. Cu toate acestea, Hristos apreciază credinţa lui Toma, o recunoaşte şi o apreciază, dar de asemena Hristos apreciază pe toţi cei ce vor crede în El, fără să vadă ca şi Toma. Pe cei ce vor crede în El, datorită Harului Său, prin Cuvântul Harului Său.

Prin urmare, în tot acest episod, Hristos este Suveran şi Harul Lui este suveran peste îndoială şi necredinţă.

Fiecare ne regăsim în experienţa lui Toma, însă pentru fiecare dintre noi, dacă suntem ucenicii Lui, Hristos are har după har.

În final, să nu uităm: „Prin har suntem mântuiţi, prin credinţă. Şi, aceasta nu vine de la noi, ci este darul lui Dumnezeu.” (Efeseni 2:8).

Ilie Bledea,  Făget, 09.05.16