Uneori Dumnezeu vorbește de două ori…

Meditam zilele trecute la vitejii lui David. Căutând textul din Scriptură unde sunt amintiți acești bărbați deosebiți (2 Samuel 23:8-39) Domnul m-a încurajat prin câteva versete premergătoare acestui pasaj:

“Dumnezeul lui Israel a vorbit, Stânca lui Israel mi-a zis: «Cel care-i cârmuiește pe oameni cu dreptate, stăpânind cu frică de Dumnezeu, este ca lumina dimineții, atunci când răsare soarele într-o dimineață senină; el seamănă cu razele soarelui după ploaie, care fac să crească iarba din pământ». Nu este așa Casa mea față de Dumnezeu? Căci El a încheiat cu mine un legământ veșnic, bine întocmit în toate privințele și bine păzit. Nu va face El să răsară din acesta tot ce este spre mântuirea și bucuria mea?” (‭‭2 Samuel‬ ‭23:3-5‬)
 
Peste cateva zile primesc un mesaj sms de la cineva din biserică. Era exact pasajul din 2 Samuel 23:3-5. L-am primit ca o nouă încurajare de la Domnul. I-am mulțumit acelei persoane și i-am împărtășit ce Dumnezeu mare avem, care uneori ne vorbește de două ori.
 
Cât despre vitejii lui David…
Doamne ce bărbați! Loiali împăratului, curajoși și hotărâți chiar și atunci când au rămas singuri în luptă. Au luptat lupta cea bună chiar și atunci când unii erau lași, alții fricoși sau prea precauți, iar alții fugeau. Nu s-au lăsat intimidați de contextul dificil prin care treceau, ci au transformat crizele în oportunități, iar “Valea plângerii” într-un loc plin de izvoare…
 
Samy Tuțac