VEI PLĂTI, ROMÂNIA!…

Nu s-au stins ecourile referendumului, nu s-au bandajat rănile și abia dacă s-a întors fila unei pagini triste în istoria României că… a apărut propunerea de legiferare a parteneriatelor civile între cupluri de acelaș sex, deocamdată fără dreptul de a adopta copii. Există larg suport parlamentar cel puțin din partea marilor partide politice care, iată, pe când se făceau că organizează referendumul și că votează, lucrau de zor la formularea noii legi.

Complicității populației nu i se pot acorda circumstanțe atenuante. Cu 6 milioane de voturi trecea!

Va spune cineva că oamenii sunt ușor de păcălit, că au fost ne/dez-informați, că partidele a luat referendumul ostatec luptei pro/anti-corupție, că și că…

Nu mai contează! Dacă era quorum și trecea era gata și basta!

Unii cred că acestui referendum i s-ar fi atribuit un alt articol de lege, un alt text etc. Fals!

Referendumul era despre căsătoria între un bărbat și o femeie! Toate scuzele sunt tardive!

România era o țară și un dulap. În dulap, ocolită și ținută departe de ochișorii nevinovați și mințile fragede erau scursurile societății! Actul homosexual este mizerabil, scârbos și dezgustător ca o latrină rurală.

Creștinismul românesc – cu toate insuficiențele lui – a încercat să țină mizeria în canal, gunoaiele în cazan și mirosurile în… dosul curții (m-am gândit la 100 de alte exprimări mai subtile și n-am reușit)… Vreo 3,5 milioane de români au crezut așa! Restul au vrut murdăria pe străzi, în școli (în media era deja) și în cât mai multe case!

În forma lui simplificată, referendumul a fost pentru un dram de adevăr, de frumos și de parfum dumnezeiesc într-o mare de minciună, de urât și de grețos!

Acum că ne-am întors cu spatele spre Dumnezeu – credeți că Îi este indiferent și nu sunt consecințe? – acum că avem un nou normal, bun venit într-o țară post creștină…

Cunoscând caracterul obraznic, josnic al mișcării LGBTQ, acesta este doar începutul!

Vei plăti, România! Vei regreta și vei plăti!

Cristian Ionescu