Viaţa bate blogul! (şi cam tot ce se găseşte pe net!)

100_5990Notă: acest articol a fost publicat iniţial pe blogul personal.

Nu am mai păşit de o bucată de vreme pe aici. Pe de o parte mă simt neserios. Îmi trec prin minte gânduri de genul: “dacă te-ai apucat de blog ţine-te de el,” “dacă vrei să meargă blogul bine, trebuie să postezi în mod constant” şi alte frământări de genul acesta. Pe de altă parte însă, cred că blogul, FB-ul, navigatul pe multele şi măruntele site-uri, toate acestea, trebuie subordonate lucrurilor care sunt mai importante.

Cred că succesul în lumea artificială a Internetului, cu toate întorsăturile şi rotirile ei, nu are nicio valoare dacă este însoţit de faliment în viaţa reală. Pentru mine deci, ceea ce se întâmplă în familie şi la biserică este infinit mai important decât statutul meu de pe net.

Da, trebuie să învăţăm să ne coborâm din nou în lumea reală. Acolo unde oamenii sunt reali, relaţiile sunt reale. Lumea de pe sticlă nu va fi în stare niciodată să o înlocuiască pe cea reală. Doamne păzeşte!

Cineva din familie s-a operat la ochi şi a avut nevoie de mine. Am avut oaspeţi la biserică şi am dorit să se simtă bine la noi. Aşa că nchid laptop-ul fără mustrări de conştiinţă pentru a fi alături de cineva drag atunci când intră în sala de operaţie şi când este scos de acolo şi adus înapoi în salon. Închid laptop-ul cu bucurie atunci când prieteni dragi vin în vizită. O masă bună cu râs, cu plâns, cu discuţii, în tihnă, cu zăbavă face mai mult bine decât ani întregi de navigat pe net. Da, am hotărât să mai şi închid laptop-ul şi vă sfătuiesc să faceţi la fel. Multe din problemele noastre s-ar rezolva dacă am coborî cu picioarele pe pământ.

Nu ştiu dacă locatarii acestei căsuţe au net şi computer. Mă îndoiesc. Nici viaţa ai uşoară nu cred că au avut. Dar, cu siguranţă, au fost mai fericiţi! (Poza e făcută în Tărcăiţa, satul bunicului meu.)

Valentin Fat