Viața de ,,după lunile însângerate“ …

branzeiDeși uitasem cu desăvârșire despre fenomen, providențial, exact la terminare întâlnirii noastre de la Bethel, din curtea casei de rugăciune am putut vedea foarte clar, pe un cer totalmente senin, mult trâmbițata ,,lună sîngerie“, a patra și ultima din anul acesta.

Ne-am uitat cu toți siderați la cer și am simțit fiecare ce am simțit …

Eu mi-am adus aminte de o cântare de-a noastră și cred că am rămas sub impresia textului ei și la acest ceas târziu de noapte:

O, Doamne mare, când privesc eu lumea
Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt,
Şi fiinţele ce-mpodobesc natura
Cum le-ntreţii cu braţul Tău cel Sfânt:

(:Atunci îţi cânt, Măreţ Stăpânitor,
Ce mare eşti!
Ce mare eşti!:)

Privirea când mi-o-nalţ şi văd minunea:
Mulţimea astrelor ce-alerg pe cer,
Măreţul soare cât şi blânda lună
Ca mingi de aur plutind prin etern…

Ce Dumnezeu mare avem!
Ce minunate sunt toate lucrările Lui!
Ce mici, dar ce însemnați suntem noi pentru El!

Cred că acesta este singurul efect pe care a vrut Domnezeu să ni-l inspire prin mult comentata ,,lună însângerată“. Să rămânem deci împreună umili în admirare și în … adorare.

Pastor Daniel Branzei