ZIUA VICTORIEI

Marius BirgeanAstăzi este Ziua Victoriei. Se implinesc 70 de ani de când Germania nazistă a capitulat înaintea aliaților anglo-americani, francezi si sovietici. Este o zi de importanță majoră pentru Europa și pentru România chiar dacă soarta Europei și a țării noastre aveau să fie afectate dramatic după această zi. Chiar dacă o Cortină de Fier se va întinde de-a latul Europei , iar bătrânul nostru continent va intra sub zodia unui razboi rece și hidra roșie îi va acapara partea sa estică. Chiar dacă astăzi, după căderea comunismului in Europa de Est și chiar țara sa de origine, proiectul european nu mai inspiră multe speranțe, iar valul de euro-scepticism este la cote ridicate în multe părți ale Europei, chiar dacă există atâtea incertitudini și surprize neplăcute, este o zi de care ne bucurăm, totuși…Ne bucurăm că fost așa atunci, căci dacă altul era rezultatul războiului, cu alți învingători sau învinși nu prea dorim să ne imaginăm… 

Evident, bucuria noastră de astăzi nu se poate compara cu cei care au trăit acum 70 de ani acele momente istorice-  cu soldatii care au luptat pe front, riscandu-și viețile, cu populația traumatizată de sirene și de teama de bombardamente, cu oamenii necăjiți care au îndurat tot felul de privațiuni și umilințe datorită războiului. Imaginile de epocă care ne-au rămas și care arătau cum populația de pe ambele maluri ale Atlanticului a receptat vestea sfârsitului războiului sunt grăitoare.

Lumea s-a bucurat atunci că Hitler a fost învins, ca o ideologie nocivă cum a fost nazismul a fost redusă la tăcere (pentru mai mult timp), că forța rațiunii și a bunului simț au triumfat atunci (măcar pentru moment!)…Însă, bucuria aceea, avea să fie umbrită de noile situații ale lumii postbelice- în primul rând de avansul comunismului, la care am facut deja referire.

Exista însă, o zi a victoriei, care nu va mai fi umbrită de nici o situație neplacută- ziua victoriei finale a lui Cristos, Mielul lui Dumnezeu! Acum 2000 de ani, prin biruința Lui de la Cruce si Înviere, El a garantat biruința finală și decisivă a Împărăției lui Dumnezeu.

Teologul Oscar Culmann este cunoscut prin analogia facută de dânsul între ziua D si ziua V (6 Iunie 1944 -debarcarea aliaților în Normandia și respectiv, 9 Mai 1945- semnarea armistițiului de către Germania nazistă). El a comparat aceste două date cu biruința lui Cristos prin moartea si învierea Sa și ziua finala în care biruința Lui va fi recunoscută ca finală. Ei bine, aici este miza- victoria finală a lui Cristos va fi chiar… finală. Ea nu va fi urmată de nici o supriză neplacută. Nu va exista nici o teamă ca ceva mai rău se mai poate întâmpla. Când ultimul dușman, moartea va fi învins (cf. 1Cor.15:20) , când moartea va fi înghițită de biruință (v.54), cand diavolul, îngerii lui și toți cei nelegiuiți vor fi aruncați în iazul de foc (moartea a doua), când cei răscumparați își vor continua existența lor în Noul Ierusalim, nu va mai exista nimic care sa altereze biruința finală a Mielului. Va fi doar o celebrare continuă, eternă a biruinței Sale. Va fi doar o bucurie nesfârșită a celor care au așteptat cu atâta ardoare ca totul să se termine cu bine…nici o emoție, nici o surpiză neplăcută.

De aceea, speranța Evangheliei crestine este unică- nimic nu se poate asemăna cu ea; orice analogie cu experiența umană este limitată, provizorie. Nimic nu se poate compara cu promisiunea escatologiei creștine; este singurul lucru care ne face să luptăm, să muncim, să ne ostenim, știind că „osteneala noastra în Domnul” nu este inutilă ( cf. 1 Cor.15:58), că nimeni și nimic nu poate anula sau schimba ceea ce Mielul atot-biruitor al lui Dumnezeu a câștigat.

A Lui sa fie slava eternă prin bucuria și speranța urmașilor Săi!

MARIUS BIRGEAN