Ce faci când n-ai chef să trăiești ca un creștin?

img_72782 Petru 1:5 „De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa”

Găsesc că o boală a sufletului, foarte comună astăzi, este trăirea după simțuri. Adică fac ce fac pentru că simt asta. Dacă nu simt, nu mai fac.

Când această mentalitate este aplicată în relația noastră cu Dumnezeu și trăirea creștină, efectele sunt absolut dezastruoase. Avem o sumedenie de creștini care nu citesc, nu se roagă, nu practică disciplinele spirituale sau nu se implică în comunitate pentru că nu simt să o facă.

Probabil fiecare dintre noi am trecut prin perioade de acestea și știm cât de dăunătoare este o asemenea abordare. O perioadă îndelungată de timp această mentalitate aproape că mi-a secătuit de viață relația cu Dumnezeu.

Petru spune că viața creștină conține un aspect al silirii. Nu trebuie ca alții să ne silească, ci noi să ne silim pe noi înșine. Când aud pe unul care zice că nu simte, că n-are chef, că nu are dorință să facă ceva ce știe că trebuie făcut, îmi tot vine să-l întreb: și ce dacă n-ai chef?

De când cheful este factorul decisiv pentru relația mea cu Dumnezeu sau pentru trăirea mea? De fapt, cheful ăsta a devenit un idol deoarece are o putere de convingere asupra noastră mai mare decât o are Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este trăirea hedonistă – fac ce-mi place.

Un lucru pe care l-am descoperit de-alungul timpului este că, dacă faci ceea ce trebuie să faci, indiferent de sentimente, după ce ai terminat de făcut lucrul respectiv vei avea și satisfacția pe care ai dorit-o înainte de înfăptuirea unui lucru.

De fapt, Dumnezeu dorește să acționăm din convingeri și nu pe baza unor stări sentimentele foarte fluctuante. În plus, uneori ne este testată credința – dacă facem ceea ce știm că trebuie să facem din dragoste pentru Dumnezeu și nu din dragoste pentru stările noastre sentimentale.

Când condiția pentru trăirea creștină este starea emoțională, atunci înseamnă că acționez din dragoste de sine și nu din dragoste de Dumnezeu. Dumnezeu vrea să ne scoată din robia simțurilor, plăcerilor și stărilor noastre emoționale și ne cucerește pentru a ne sili noi înșine să facem ce dorește El, din convingere și iubire sinceră.

„De aceea dați-vă toate silințele!!”
Andrei Croitoru