Primul sună aşa: Nu îţi aglomera viaţa cu prea multe lucruri şi activităţi. Cămările, bucătăriile, dulapurile, sertarele, podurile noastre sunt pline până la refuz cu lucruri de care nu avem nevoie, dar de care nu ne-am despărţi nici în ruptul capului. Agendele noastre sunt încărcare cu activităţi inutile. Generaţia noastră îşi face singură viaţa grea, mizerabilă chiar. Lucrăm ca robii pentru a fi în stare să cumpărăm lucruri de care nu avem nevoie şi de care oricum nu ne vom putea bucura niciodată, întrucât suntem foarte ocupaţi cu lucrul pentru a cumpăra noi lucruri, la fel de inutile ca primele. Nimeni nu vede ridicolul situaţiei pentru că suntem prea ocupaţi…Avem nevoie să redescoperim disciplina simplităţii! (a nu se confunda simplitatea cu sărăcia!) Să nu uităm sfatul bătrânului menonit care privea uimit la noul său vecin şi la mulţimea imensă de lucruri pe care acesta le descărca. După ce a privit vreme îndelungată la spectacol, acesta a venit la noul vecin şi i-a spus: “Dacă ai nevoie vreodată de ceva, vino la mine şi te voi învăţa cum să trăieşti fără acel ceva!”
Aglomerarea excesivă a vieţii duce la epuizare. Cred că mulţi dintre noi ne regăsim în situaţia femeii care se bucura de vizita pe care urma să o facă la dentist! De ce? “Pentru că”, spunea ea, “mă voi odihni jumătate de oră în acel scaun confortabil!” Epuizarea duce la alte complicaţii. Apar probleme de sănătate. Apare dezechilibru psihic. Ajungem obsedaţi de slujba, de cariera. Ne simţim pierduţi fără mobil şi conexiune la Internet… Nu doar că suntem epuizaţi, dar lucrurile şi activităţile încep să ne stăpânească. Pe deoparte ne îngrijorăm că s-ar putea să le pierdem, pe de altă parte vrem mai mult. Campaniile publicitare îşi fac efectul şi ne conving să vom fi cineva în cazul în care cumpărăm casa X, maşina Z, telefonul Y sau tableta K. Producătorii au grijă să ataşeze lucrurilor un statut social, de aici obsesia de a obţine lucrul respectiv. La fe şi în ce priveşte activităţile şi funcţiile: toate au căpătat nume noi, pretenţioase, incluzând cuvântul “manager”…O altă consecinţă a supraaglomerării este fracturarea relaţiilor. Ne pasă mai mult de lucruri şi de funcţii decât de oameni. Lucrăm pentru cei dragi, dar între timp pierdem contactul cu ei şi, încetul cu încetul, ajungem să lucrăm pentru nişte străini, care ne vor urî…ne doreau mai mult pe noi, decât banii noştri!
Şi încă un sfat: nu uita ceea ce contează cu adevărat. Sunt multe lucruri care contează cu adevărat, dar eu mă opresc la cel mai important: asigură-te că încă eşti conectat cu Tatăl din ceruri. Că te bucuri de prezenţa Sa în viaţa ta. Cel mai tragic lucru ce ţi s-ar putea întâmpla ar fi să trăieşti o viaţă fericită, să ai o familie frumoasă, casă mare, slujbă de invidiat, dar FĂRĂ DUMNEZEU! În Exodul 33 citim despre faptul că Dumnezeu Îl trimite pe Moise cu poporul spre Canaan, că le va da ţara în care curge lapte şi miere şi chiar le garantează biruinţa, trimiţând un înger înaintea lor. Era o singură problemă…Dumnezeu nu mai merge cu ei, îi lăsa singuri. Cuvântul ne spune că atunci când poporul îşi dă seama de gravitatea situaţiei, începe să plângă: ce folos să câştigi ţara în care curge lapte şi miere, dar să Îl pierzi pe Dumnezeu? Ce folos “să câştigi lumea, dar să îţi pierzi sufletul?” Este Dumnezeu în viaţa ta ? Iată ceea ce contează!
Rugăciunea mea este ca anul acesta să nu mai trăim ca oameni mânaţi (conduşi de circumstanţe, împinşi de valuri), ci ca oameni chemaţi! Ideea e nu să facem multe, ci să facem ceea ce suntem chemaţi să facem!
Valentin Făt