cocirteu

Iubește-ți slujba!

Este un verset în cartea Eclesiastul care trebuie să ne motiveze la o reanalizare a atitudinii noastre, chiar a sentimentelor noastre, vis a vis de muncă. Citim așa:

„…nu mi-am oprit inima mea de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, și aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea” (Eclesiastul 2:10).

Cei mai mulți oameni sunt îngroziți de slujba lor. Nenumărați navetiști au resentimente față de miile de ore de muncă pe care slujba le răpește din viața lor. Ce poți face dacă ești într-o situație apropiată sau chiar de felul acesteia?

Fiind în atâtea cazuri mai mult decâte cruda realitate, te-ai gândi să-ți schimbi slujba? Te gândești la ceva ce crezi că ți s-ar potrivi mai bine? S-ar putea ca problema să fie, însă, mai puțin cea a ocupației, ci mai degrabă, cea a privirii de ansamblu asupra ei. Înainte de a-ți schimba profesia, încearcă ceva mai bun: schimbă-ți atitudinea față de slujba pe care o ai.

Am citit o statistică despre care se poate spune că surprinde bine starea de fapt:

  • 2/3 dintre cei care muncesc în vest consideră ca au o carieră greșită.
  • 1/3 dintre ei spun: „Nu găsesc nicio plăcere în ceea ce fac.
  • cele mai multe sinucideri se petrec duminică seara.
  • cele mai multe atacuri de cord au loc lunea dimineața.

Nu trebuie să uităm vreodată că ochii lui Dumnezeu sunt îndreptați spre lucrarea mâinilor noastre. Suntem o priveliște pentru el și în zilele din săptămâmă așa cum suntem duminica. O gospodină a scris deasupra chiuvetei de la bucătărie următoarele cuvinte: „Sarcinile sfinte se îndeplinesc aici în fiecare zi”. Un director și-a atârnat pe pereții biroului său următoarea afirmație: „Biroul meu este altarul meu”.

Cu Dumnezeu, munca noastră este la fel de importantă ca și închinarea noastră. Așa că „orice faceți, cu cuvâtul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus.” (Coloseni 3:17).

Un predicator din secolul al XIX-lea spunea: „Bărbații și femeile trebuie să lucreze; e simplu ca soarele. Însă putem lucra nemulțumiți sau, dimpotrivă, plini de mulțumire. Putem lucra ca oameni sau ca mașini. Nu există nicio slujbă atât de dură, încât să n-o putem prețui, nicio slujbă atât de plicticoasă, încât să nu punem suflet în ea, nicio slujbă atât de monotonă, încât să nu putem să o umplem de viață, dacă înțelegem că ceea ce facem este de fapt o slujire pentru Domnul nostru Isus Hristos.”

Roagă-te rugăciunea lui Moise:

„Fie peste noi bunăvoința Domnului Dumnezeului nostru! Și întărește lucrarea mâinilor noastre, da, întărește lucrarea mâinilor noastre!” (Ps. 90:17).

Pastor Ioan Cocîrțeu