A mai plecat un erou al credintei la Domnul

TataTatal meu, Rosu Ion s-a nascut in 1922 in localitatea Ursi din jud.Valcea, fiind primul copil din cei 4 copii ai fam. Rosu Nicolae si Pauna.

O parte din copilarie a petrecut-o in Cadrilater, iar apoi, odata cu schimbul de populatie intre Romania si Bulgaria, la Corbu in jud. Constanta.

Ca bunicul in primul Razboi Mondial, tata a fost inrolat in cel de-al doilea Razboi Mondial, unde primul an a luptat in linia intai, iar apoi, inca un an prizonier la nemti, eliberat fiind in Cehoslovacia.

Pe front, in timp ce camarazii lui cadeau secerati in jurul lui zilnic, a adresat urmatoarea rugaciune Domnului: „Dumnezeule, daca ma scapi din iadul acesta, iti promit sa fac voia Ta, cum va fi mai bine.”

Intors de pe front si neuitand promisiunea, a vrut sa se calugareasca, insa la insistentele parintilor a renuntat la aceasta intentie.

S-a casatorit in 1947 cu mama, Sofia Rosu, fosta Sichim si numai dupa 3 ani Dumnezeu le-a vorbit prin vizita unor comercianti adventisti, din Biblia cumparata de bunicul de la Bucuresti.

Dupa aproape doi ani de mers la biserica adventista din Corbu , intalnindu-se cu un misionar al Bisericii Baptiste Nr.1 din Constanta, tata a decis sa-l marturiseasca pe Domnul Isus in apa botezului in 1952, la baptisti. Astfel ca el a devenit primul membru fondator al Bisericii Baptiste din Corbu, ce a luat fiinta in acelasi an. Biserica adventista auzind de misionarul baptist, l-a invitat la o dezbatere publica, ocazie cu care Biblia a triumfat, cei doi pastori adventisti s-au blocat, stabilind o noua intalnire, ce nu a mai avut loc. Cu ocazia aceasta familia Rosu, dar si alte familii ca: Zeldea, Camen, Anghel, etc. s-au hotarat sa-l urmeze pe Domnul Isus potrivit cu Noul Testament, doar prin credinta, dezrobiti de Lege.

A trait alaturi de mama 68 de ani, Dumnezeu i-a ajutat sa creasca 11 copii, 10 in viata si credinciosi Domnului, dintre care doi sunt slujitori ai Cuvantului.

A reusit deasemenea cu ajutorul lui Dumnezeu sa lucreze in Biserica prin predici miscatoare,ca un facator de pace in comitet, neobosit misionar in localitatile din zona si localitate, cat a putut merge. Domnul l-a ajutat sa-si pastreze o aleasa marturie, atat in Biserica, cat si in localitate, pana la aproape 92 de ani.

Iubea Cuvantul, ardea de dorul evanghelizarii si a murit satul de zile, fiind strans ca un snop la vremea lui.

Tata a fost omul care, inainte de orice, dimineata plangea inaintea Domnului pe genunchi in fata Bibliei, ca mai apoi sa cante toata ziua prin curte cantari duhovnicesti, rimate si inmiresmate de bucuria mantuirii.

Pe data de 13 noiembrie 2013m, la varsta de 91 de ani si 10 luni, a plecat acasa la Domnul pe care l-a iubit si slujit cu atata pasiune.

Am scris aceste randuri pentru a evoca dragostea tatalui meu pentru Hristos, un pionier al credintei baptiste in Corbu, Dobrogea si pentru a implini Evrei 13:7 „Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au vestit Cuvantul lui Dumnezeu; uitati-va cu bagare de seama la sfarsitul felului lor de vietuire si urmati-le credinta!”

                 Pastor Nelu Rosu

                 Corbu – Constanta