ALEGEREA DUMNEZEILOR

La sfârşitul foarte clar al unei etape de excepţie, când viaţa poporului Israel începea să se înscrie pe un traseu lin, după cucerirea ţării Canaan, la 630 de ani de la chemarea lui Avraam din Ur, Iosua este nevoit să ceară poporului să tranşeze problema dumnezeilor.

Nu există o altă perioadă mai bogată în evenimente, în care Mâna şi Spiritul lui Dumnezeu să fie mai vizibile ca acea etapă. Toată Scriptura este construită având ca fundament istoria acestor şase secole. Prezenţa lui Dumnezeu, a fost marcată în mod vizibil în repetate rânduri: cele zece urgii, despicarea Mării Roşii, pieirea armatei Egiptului, stâlpul de nor şi de foc, mana, prepeliţele pentru 2 milioane de oameni în pustiu, Muntele Sinai cu focul, fumul, trâmbiţele, groaza şi Legile lui, Cortul, chivotul şi organizarea socială şi militară a taberei, moartea năpraznică a lui Core, Datan şi Abiram sau a fiilor lui Avraam, despicarea Iordanului, căderea Ierihonului, cucerirea Hebronului în timpul zilei aproape duble, cucerirea Canaanului, o ţară a bunăstării oferită providenţial unui popor de sclavi, nomazi etc.

Subliniem că toate acestea, şi multe altele au avut loc în prezenţa marcantă a Marelui Dumnezeu al Israelului, nevăzut, dar care lasă urme înfricoşătoare. Această perioadă de experienţă de-a dreptul duhovnicească a fost încadrată de alte două: 1. slujirea la idolii şi dumnezeii pe care îi părăsise conştient Avraam părăsind civilizaţia Urului şi 2. Cochetarea cu dumnezeii Canaanului proaspăt întâlniţi în timpul cuceririi ţării. Aceste două perioade erau net inferioare din punctul de vedere al trăirilor şi ofereau un răspuns facil la o comparare cinstită.

Aceasta face şi Iosua. Adună poporul, şi după ce prezintă pe scurt istoria foarte proaspătă a celor 630 de ani (cap 23, 24), trage concluzia logică: “ Acum, temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie” (Iosua 24:14).

Alternativa? Are două variante rele. Cea mai rea alegere era să nu facă nici o alegere şi să slujească tuturor dumnezeilor cunoscuţi. Politeism! Varianta mai puţin rea: “dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: ori dumnezeilor… părinţilor… ori dumnezeilor amoriţilor în a căror ţară locuiţi” (Iosua 24:15). Cu alte cuvinte, dacă nu găsiţi nici o logică să-I slujiţi lui Dumnezeu, alegeţi cui slujiţi: ori dumnezeilor tradiţionali, ori dumnezeilor moderni. Unui singur set de dumnezei! De ce? Răspunsul este în Ezec.20:39.

Astăzi, cunoaştem mult mai mult decât  cunoşteau evreii atunci despre Dumnezeu, deci, alegerea este mult mai uşoară. Ca alternative rămân aceleaşi: varianta mai puţin rea este să alegem să slujim real dumnezei tradiţionali SAU dumnezei moderi. Varianta cea mai rea este să nu alegem între dumnezei şi să “slujim” de-a valma tuturor, inclusiv lui Dumnezeu, fără discernământ, fără rigurozitate, fără credincioşie . Deci… nouă înşine!

Alegerea pe care trebuie să o facem este să ne temem de Domnul ŞI să Îi slujim! Nu oricum! Cu rigurozitate şi perseverenţă! Astăzi!

Tibi Ciortuz